Din istoria vizuală a artei – Firul timpului

0
247

arta-renastereObiceiul de a-i clasa pe artişti şi operele lor, după perioade, stiluri sau mişcări artistice a început din Renaştere, se arată în  “Istoria vizuală a artei” (Larousse).

Potrivit ediției coordonate de Claude Frontisi, vom întâlni, în special în secolele al XlX-lea şi al XX-lea, din ce în ce mai multe ,,-isme”. Însă, dacă aceste categorii estetice constituie repere comode şi pot pune probleme serioase, alteori provoacă o mulţime de false probleme şi de explicaţii îndoielnice.

Conţinut semnificativ

Astfel, explică experții, noţiunea de „baroc”, stabilită nu fără nuanţe în contextul secolului al XVII-lea, se vede extinsă curent la Antichitatea elenistică, la goticul flamboaiant, la rococo, la Modern Style, la Gaudi sau Dali, pierzând o mare parte din conţinutul său semnificativ.

În ceea ce priveşte stilul, deseori conţinutul face explicit titlul şi nu invers. Diversele semnificaţii ale „realismului”, termen ales de Courbet pentru a-şi caracteriza maniera, nu sunt suficiente pentru a-i epuiza conţinutul. Artistul a îmbogăţit acest concept cu sensuri noi, mergând până la utilizarea paradoxalei formule de „alegorie reală” pentru Atelierul său.

O origine polemică

De asemenea, termenul „impresionism” tinde să reducă la un numitor comun maniere atât de diferite, cum sunt cele ale lui Monet şi Degas.

„Cubismul” se desface într-o mulţime de subperioade (cezaniene, analitice, sintetice, cristal…) pe care le-am putea multiplica la nesfârşit, însă acest termen serveşte deopotrivă la aprecierea panoramelor arhitecturale ale lui Lorenzetti sau Piero della Francesca. Şi să nu uităm că aprecierile respective au adesea o origine polemică, depreciativă sau retrospectivă, în ciuda acestora, termenii îşi păstrează valoarea de întrebuinţare.

Jaloane indispensabile

Chiar dacă nu elucidează conţinuturile decât ambiguu, aceste calificative fac de acum înainte parte integrantă din istorie şi impun memoriei colective indispensabilele lor jaloane.

În plus, anumite noţiuni, cum ar fi, de exemplu, cea de „conservatorism” sau de „revoluţie”, vor face obiectul unei suspiciuni sistematice. Contrar părerilor consacrate, Fra Angelico nu va fi considerat un „gotic întârziat”, şi cu atât mai puţin taxat candid.

Progres în artă

Kazimir Malevici a fost revoluţionar în politică, însă rămâne „suprematist” în pictură, după un concept pe care este necesar să-l lămurim. Şi mai trebuie afirmat cu tărie că nu există progres în artă, ci, încă din Preistorie, doar formule diferite care îşi găsesc expresia finală proprie.

Astfel, în pofida unor păreri, sistemul de reprezentare al Renaşterii nu este superior celui medieval. Adaptat viziunii antropocentriste, adecvarea sa la reprezentarea misterului religios este problematică.

Reflecţia asupra artei

Arhitectonica Parthenonului scoate în evidenţă o concepţie statică de folosire a materialelor, la fel de bine adaptată obiectivului său ca şi cea a Turnului Eiffel, unde ingineria dă naştere, în schimb, la o estetică foarte clară.

Reflecţia asupra artei în maniera propusă în “Istoria vizuală a artei” (Larousse), dincolo de resursele subiectivităţii şi nu se poate elibera de o perspectivă temporală. Această dimensiune este strâns legată de un sistem de comparaţii între o operă şi alta, între elemente singulare şi ansambluri (corpusuri).

Istoria vizuală

Simultan, această mişcare vibratorie alimentează o aprofundare productivă a spaţiului-timp şi, dând tributul său istoriei, furnizează o explicitare a operelor prin ele însele, istoria vizuală este construită pe o schemă bazată pe cronologia artistică a erei noastre, structurată pe mari perioade de timp şi intercalată cu dezbateri asupra istoriei.

Mergând împotriva perspectivelor convenţionale, “Istoria vizuală a artei” (Larousse) integrează în mod substanţial arta actuală, pe care, în zorii mileniului, o recunoaşte ca pe una dintre sursele principale ale „punctelor sale de vedere”.

Angelina Petra

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here