Diamantul iubirii faţă de limba şi patria ta nu are preţ

Exista în muzica folk un cântec cunoscut care spune astfel: „N-ai nevoie de foarte multe ca sa fii fericit! E de-ajuns o mâna de prieteni si putin infinit!“

om1

Unul dintre acei prieteni care ma lumineaza cu prezenta este folkistul Ovidiu Mihailescu. Un inginer care s-a lasat condus de glasul inimii si a ales sa scrie poezie si sa cânte încercând sa lase departe de el viata de robot pe care i-ar fi oferit-o repartitia la Transporturi. Versurile sale ating, echilibreaza, deschid ferestre spre locuri despre care inimile noastre doar banuiau ca exista. Mereu inspirat, mereu pasionat de oameni, de viata, de muzica si vers, de iubire si lumina credintei, Ovidiu Mihailescu este un exemplu pentru tinerii care descopera acum chitara si universul ei incredibil. Realizator si moderator al emisiunii FolkWeb la Radio3Net, Ovidiu Mihailescu este si tânar, si liber, vorba cântecului ce l-a facut celebru…Inteligenta si talentul, puse în slujba firescului si credibilitatii, discretia interiorizarii, autenticul unui zâmbet as spune aproape personalizat, caci asa cum zâmbeste el nu o mai face nimeni, nu aveau cum sa nu impresioneze si sa ajunga acolo unde orice artist îsi doreste, la sufletul spectatorului.

Ovidiu Mihailescu compune pe versurile proprii, dar si ale lui George Bacovia, Nichita Stanescu, Adrian Paunescu, Mircea Dinescu, Radu Stanca. „N-as pleca din România pentru ca sunt dependent de Eminescu. N-as pleca pentru ca mi-e dor de bojdeuca lui Creanga, pentru ca poet fiind nu stiu sa visez în alta limba“, spune Ovidiu, iar discutia despre credinta, prietenie, muzica si poezie a venit precum o manusa exact la momentul oportun. Raspunsurile sale mi-ai demonstrat ca exista oameni buni aici, la noi acasa. Trebuie doar sa deschidem ochii…

om2

Nu poti face mare lucru fara credinta. Oriunde mergi si orice ai vrea sa întreprinzi, ai nevoie de ea. Ce înseamna credinta pentru tine, Ovidiu Mihailescu?

Grea întrebare! Ca si cum ai întreba ce este sângele !? Credinta este pentru mine pânza si catargul corabiei, fara ea am vâsli pas cu pas bazându-ne doar pe puterile noastre..Este busola care ne spune când gresim drumul, e farul care ne îndruma… E greu de vorbit pentru ca ea, credinta, este ca iubirea. Ceva foarte personal si foarte intim despre care e bine sa taci si sa simti. În momentul în care o vorbesti suna fals si mincinos si-si pierde savoarea ca un fruct cules si expus pe-o taraba !

Este toleranta masura întelepciunii?

Da, cred ca da! Pe mine m-a curentat o vorba a Parintelui Arsenie Papacioc: „Pacea e de opt ori mai mare ca dreptatea“, daca am respecta aceasta spunere… Bine, la noi sunt multe nedreptati care trebuie îndreptate, dar si acolo o oarecare distanta toleranta, un calm blând ne poate duce mai repede la corectie decât iesirile pasionale care explodeaza si apoi se sting rapid. Apoi cine nu-si doreste sa fie judecat de-un judecator bun si tandru mai repede decât de unul care este rece si gândeste „tipic, tipic si la inima nimic”? (tot Parintele Arsenie).

om3

Stiu ca oamenii traiesc altfel la sate, aproape de natura, în deplina comuniune. Mi-aduc aminte de copilaria mea, când îi vedeam pe oameni primenindu-se de cu seara pentru a merge la biserica. Mergi des în tara, ai concerte, participi la festivaluri, iei mereu pulsul pamântului românesc. Spune-mi, se pastreaza înca acest obicei?

Tânjesc dupa o duminica de tara cu oameni asa cum spui tu… Nu stiu, eu nu-i mai vad pe acei oameni desi cred ca ei exista în Maramures, Bucovina, Fagaras si cine mai stie unde… Da, merg mult prin tara pentru concertele mele folk, dar acolo eu ma întâlnesc cu oamenii de oras, ca mine, oameni care rar pasesc în lumina bisericii… Eu încerc sa duc cu mine niste mesaje care sa le trezeasca nostalgia verticalitatii, bucuria de a trai, reîntoarcerea catre sufletesc, catre firesc, catre credinta, dar nu stiu cât si cum e primit mesajul meu. Omul integrat naturii eu îl caut în poezie si în realitate unde-l gasesc mai rar… I-am simtit parfumul la Hreatca, unde un parinte cu har, Parintele Mihaila, a facut Complexul duhovnicesc „Nicolaus“, la Ipotesti, unde frunzele copacilor recita din Eminescu si la Band, unde Mircea Rusu, fratele nostru mai mare, se primeneste cu toata comuna pentru „iarba verde de acasa“.

om4

A-ti iubi tara pare desuet astazi, dar undeva, înlauntrul nostru, stim cu totii ce simtim când vorbim despre pamântul din care ne-am nascut. Ce înseamna pentru tine a fi patriot? Mai exista aceasta notiune?

Nu poti fi un european bun daca nu esti patriot. Tara asta e cladita pe morminte de eroi care s-au rastignit pentru acest pamânt. Cu ce rost au murit românii în razboaiele mondiale? Cu ce rost s-au jertfit zeci de mii de intelectuali si sfinti în gulagul comunist? Unde se varsa în noi fluviul de voievozi care au murit cu sabia în mâna? Dar manastirile si muntii si mostenirea de veacuri a acestui neam? Daca nu mai exista aceasta notiune ea trebuie reinventata urgent ! Aurul se poate exploata si da la export, dar diamantul iubirii fata de limba si patria ta nu are pret…

om5

Care este cea mai frumoasa rugaciune pe care o porti în sufletul tau?

Da, „Doamne pace si har în toate lumile, în toate inimile!“ sau parafrazând o ruga faimoasa: „Doamne iubesc, ajuta neiubirii mele“!

Care este cea mai frumoasa amintire din copilarie? Ce o face atât de speciala?

Poate sunt mai multe… Cea care îmi vine acum în inima… Când s-a nascut sora mea, au adus-o de la maternitate, au pus-o în patul cu zabrele de lemn (ciudata nevoie de securitate!) si eu o priveam uimit peste fire cu o dragoste duplicitara… Simtind cum se trage din mine copilul ce eram si descoperind un alt copil în afara mea…E greu de exprimat! Era poate bucuria ca din protejat deveneam brusc protector, era frica de a pierde iubirea parintilor depasita de bucuria descoperirii unei noi iubiri!

 

Ce sfat de la parinti ti-a ramas adânc întiparit în minte si suflet?

Parintii mei nu mi-au dat multe sfaturi, în fapt orice parinte e un model, daca el se poarta cum trebuie … poate sa taca ! Cred ca un bun sfat a fost acela de a împarti ciocolata cu ceilalti copii… A lasa loc si altora,a fi darnic cu darurile/harurile primite e o buna asezare în viata. Nu prea se mai poarta azi grija fata de cel de lânga tine…Dar eu mai cred în ea!

Ai avut un mentor, un model în viata? Cine anume?

Cred ca e o idee gresita…de la primii nostri mentori, parintii trecând prin profesori, prieteni, rude si mai apoi personaje de film, autori de carti, cântareti, actori noi toti avem zeci, sute de mentori si de la fiecare luam câte ceva. Sunt foarte multi mentorii mei… toti oamenii pe care i-am iubit sau admirat mi-au fost mentori. Apoi mai sunt si „modelele de neatins“ Hristos, Buddha, sfintii crestini… Ne construim prin admiratie cum spune o buna prietena si asta conteaza!

om6

Ce înseamna muzica pentru tine? Ce anume te inspira?

Muzica e apa în care pestele sufletului meu se simte acasa ! E muzica de ascultat pentru spalare de suflet, e muzica de dansat pentru bucurie împartasita cu altii si e muzica de trimis mesaje dulci pentru comunicare cuminecare… si poate ca exista si o muzica ce ne duce sufletul prin stele când adormim pentru viata de aici de pe pamânt! Totul ma inspira, armonia unei flori, a unei paduri, muntii, ploile… si mai ales viata noastra comuna cu multele ei praguri si revolutii.

 

Crezi ca talentul se mosteneste sau este un har pe care îl primesti la venirea aici, pe pamânt?

Cred ca se si mosteneste… Pâna la urma copii de multe ori împlinesc visele parintilor! Dar în mod sigur talentul se si faureste… Cu exceptia câtorva îngeri-încarnati care vin gata genializati… Restul trebuie sa muncim, sa credem, sa speram si sa ne crestem talentul, talentul ca el sa corespunda nevoii de moment a realitatii de acum.

Ce e mai rau, sa esuezi sau nici macar sa nu încerci?

Cel mai rau e sa nu crezi, sa te prabusesti în tine înainte de a cauta drumul spre vârf. Apoi rau e sa nu încerci. Rau e sa esuezi. Rau e sa reusesti usor. Bine e sa esuezi ca sa refaci urcusul pâna când atingi ultimul vârf… Si atunci sa te întorci ca sa-i ajuti si pe altii!!!

Ce ai schimba la viata ta?

Multe si nimic. Multe pentru ca noi toti suntem perfectibili si avem sute de nerealizari. Nimic pentru ca uneori simt ca traim în cea mai buna lume posibila. În fapt, schimbarea tine si de noi, si de destin! Dar îti raspund cu o vorba de la Ghandi: „Fii tu schimbarea pe care vrei s-o vezi in lume!“

Ce conteaza cu adevarat pentru un artist?

Stiinta a mecanizat lumea, artistul trebuie sa umple patratele mecanice cu sfere de frumos. Artistul trebuie sa tina cu Dumnezeu si sa pastreze amprenta de frumos pe care El a imprimat-o naturii si în creatia umana! Ce conteaza este frumosul, binele, iubirea!

Care crezi ca este aspectul esential al caracterului unui om?

Aspectul esential este sa foloseasca stupului uman, sa nu fie trântor negative, sa nu munceasca la distrugere, ci la constructia stupului. Nevoia de a iubi, nevoia de a spori binele cred ca e în esenta sâmburele uman. Întrebarea ta e prea complexa si nu vreau sa filozofez (mi-ar trebui vreo trei pagini!) Esential e sa-si aleaga un mod de a face binele si a nu renunta. Dar ca sa închei cu putin umor as spune ca esential este sa fie viu!

Loreta Popa