Dialoguri la Athos – Ce sunt ispitele (încercările) şi care este scopul lor?

0
113
Translate in

3381842-md

Se numesc ispite (încercări) pentru că ne ispi­tesc şi în acelaşi timp ne învaţă cum să dobândim experienţă. Ispitele sunt rezultatul trădării noas­tre, întrucât am refuzat să rămânem acolo unde ne-a aşezat Dumnezeu.

Toate ostilităţile, greutăţile, piedicile şi sminte­lile din viaţă se numesc ispite, deoarece ispitesc şi împiedică slobozenia şi pacea noastră. Dacă însă suntem cu luare aminte, câştigăm din prezenţa lor.

Ispitele sunt de două feluri: fireşti şi dobândite. Is­pitele fireşti sunt cele care provin din schimbările mediului nostru natural (firesc). Aceasta se întâm­plă fie prin pronia Ziditorului, fie prin stăpânitorii din lume. Ispitele dobândite sunt cele care provin din intrarea iraţionalului în gândirea şi în faptele noastre.

Cauza tuturor acestora este propria noastră apostazie, care a pricinuit o întreită răsculare: îm­potriva Ziditorului, împotriva propriei noastre per­soane şi împotriva firii. Această răsculare multiplă a răsturnat armonia mai dinainte gândită de Ziditor şi a introdus stricăciunea, suferinţa şi în final moartea!

Iconomia cea iubitoare de oameni a lui Dumnezeu a intervenit iarăşi binefăcător şi ne-a dăruit po­căinţa (metanoia), care ne îngăduie putinţa de a ne vindeca şi de a face „un schimb profitabil”.

Dacă ne mărturisim propria vină şi cu nădejde şi răbdare facem faţă „întâmplărilor”, ca pedeapsă îndreptă­ţită din partea lui Dumnezeu proniatorul, le vom transforma în lucruri folositoare. „Aşteptând am aşteptat pe Domnul şi S-a plecat spre mine, şi a îndrep­tat paşii mei” (Psalmi 39, 1-3) şi „iar cel ce va răbda până în sfârşit, acela se va mântui” (Matei 10,22).

Dacă conştientizăm taina „schimbului” îl imi­tăm pe Domnul nostru, Care a dovedit prin pilda Sa că răbdarea, în diversele întristări ale vieţii, le transformă pe acestea în dimensiuni folositoare ale mântuirii.

„Prin multe suferinţe trebuie să intrăm în împărăţia lui Dumnezeu” (Fapte 14,22); „Multe sunt necazurile drepţilor” (Psalmi 33,18); „Dacă m-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni” (Ioan 15,20); „Strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă” (Matei 7,14). Şi cea mai lămurită dintre toate: „Cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi ur­mează Mie nu este vrednic de Mine” (Matei 10,38).

Din aceste pasaje scripturistice, pe care le-am pus înainte, suntem încredinţaţi că ispitele (încercările, sunt un element necesar în viaţa noastră şi un mijloc foarte trebuincios al restaurării şi mântuirii.

Gheronda Iosif Vatopedinul – Dialoguri la Athos, Editura Doxologia, 2012

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here