Dialoguri la Athos – Ce este Pronia dumnezeiască şi cum „se manifestă” în viaţa noastră?

0
174
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

cruciulita-lemn

Toate îi sunt cunoscute dumnezeieştii atotdesăvârşiri, încă înainte de a se face, dar şi până la sfâr­şitul lor fără de sfârşit. Pentru noi par necunoscute, schimbătoare şi de neînţeles, din pricina variatelor transformări pe care le-a provocat căderea omului, împreună cu purtarea lui neatentă şi vinovată.

Chiar dacă toate se supun proniei şi purtării de grijă dumnezeieşti, acestea se schimbă potrivit cu împrejurarea, timpul, locul, persoanele şi cu viclenia de multe fe­luri a diavolului. Nici un factor nu poate să împie­dice sau să anuleze pronia atotcuprinzătoare a lui Dumnezeu pentru zidirea Sa. Prin lucrările noastre greşite se schimbă, analog cu acestea, doar modificările funcţionării stihiilor lumii.

Voia dumnezeiască sau voinţa dumnezeiască, dacă ne raportăm la aceasta în chip gradual, se ma­nifestă în patru forme.

Prima este dumnezeiasca bunăvoire, voia „după bunăvoire”, adică ceea ce Dum­nezeu doreşte prin excelenţă.

A doua este iconomia voia „după iconomie”, potrivit căreia Dumnezeu ce­dează părinteşte, pentru neputinţa noastră.

A treia este îngăduinţa, voia „după îngăduinţă”, potrivit că­reia Dumnezeu intervine în chip pedagogic, iar a patra şi cea mai de plâns este părăsirea, voia „după părăsire”, atunci când omul trăieşte într-o nesimţire şi împietrire neschimbată şi provoacă părăsirea sa de către Dumnezeu.

Prin mijlocirea voii dumnezeieşti celei de mare cuviinţă se aplică şi stăpâneşte atotmântuitoarea pronie dumnezeiască, chiar dacă a noastră cădere a pervertit dispoziţiile şi modurile „bune foarte” ale echilibrului iniţial.

„Cine este înţelept va păzi aces­tea şi va pricepe milele Domnului.” (Psalmi 106,43) Dumnezeu, întrucât pe toate le-a cunoscut mai dinainte, putea să împiedice întreaga peripeţie prin care a trecut omul, însă aceasta ar fi însemnat des­fiinţarea libertăţii lui personale. Tocmai pentru că Dumnezeu a cinstit libertatea, a lăsat alegerea şi pre­ferinţa omului însuşi. Aşadar, omul este răspun­zător pentru viaţa sa învolburată şi obositoare, fie din pricina întunecării minţii, fie din pricina per­vertirii sale pătimaşe şi a înlăturării discernămân­tului său raţional.

În această stare dureroasă plină de suspine, în care a ajuns omul, de vreme ce în chip firesc a fost des­părţit de Dumnezeu, nu lipsesc nici uneltirea şi în­râurirea plină de răutate a lui satana, care are pu­tere în această vale a plângerii a exilului nostru pă­mântesc, drept pe care i l-am cedat noi atunci când am căzut din Rai şi l-am urmat pe el.

Ca un „dumnezeu al veacului acestuia” (2 Corinteni 4,4), potrivit Apos­tolului Pavel, balaurul adâncului nu conteneşte să-l înşele pe om şi să uneltească împotriva lui prin in­terminabile pretexte. În special în vremurile noas­tre, în care exemplul rău a devenit lege şi se trans­mite instantaneu prin mijloacele care există, este nevoie de mai multă atenţie şi de rugăciune.

Prin urmare, pronia dumnezeiască este autoritatea atotmântuitoare şi susţinătoare şi purtarea de grijă a lui Dumnezeu faţă de zidirile Sale, sensibile şi inteligibile, prezente şi viitoare, acum şi în veşnicie.

Înlăuntrul proniei dumnezeieşti se încadrează şi punerea în lucrare a dreptăţii dumnezeieşti, cari, intervine atunci când în viaţa omului stăpâneşte ceea ce este iraţional. Astfel, dreptatea dumnezeiască, în calitate de realitate absolută, curmă iraţionalul pentru interesul general al propăşirii omului. Fiecare lucru care există este de la începutul creaţiei sale hărăzit pentru un anume scop. Acest plan dumnezeiesc nu poate fi schimbat deoarece Dumnezeu „toate cu înţelepciune le-a făcut”.

Dacă, însă, naivitatea omenească şi viclenia dia­volească provoacă încălcarea scopului iniţial, atunci iconomia cea iubitoare de oameni a lui Dumnezeu, din pricina căinţei omului, se schimbă potrivit cu gradul pocăinţei şi al îndreptării greşelii, iar locul bunăvoirii dumnezeieştii este luat de dumnezeiasca iconomie.

Dumnezeu, „Care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină” (1 Ti-motei 2,4), hărăzeşte toate potrivit cu voia Sa „după bunăvoire”, care nu este nimic altceva decât calea realizării absolute şi fără de greşeală şi care poate să ne dăruiască „cu mult mai presus decât toate câte cerem sau pricepem noi” (Efeseni 3,20). Atunci când omul se înşală sau îşi neglijează datoria, în loc ca Dumnezeu să-i schimbe hotărârea, pentru mila pe care i-a dăruit-o, şi să-l respingă ca pe un vinovat, in­tervine în mod pedagogic, ca să-l conducă spre îndrep­tare; acestea sunt, potrivit Sfinţilor Părinţi, aşa numitele „necazuri pedagogice”.

Fără ca Dumnezeu să-Şi schimbe însuşirea părintească, îl îngăduie pe cel ce încalcă legea, însă îl constrânge spre îndrep­tare. Atunci se aplică aceea că „Dumnezeu pedep­seşte pe cel pe care-l iubeşte şi îl bate cu biciul pe fiul pe care îl primeşte” (Pilde 3,12).

Iconomia lui Dumnezeu cea iubitoare de oameni vindecă boala tră­dării prin ispite potrivite, în loc să-l respingă pe căl­cătorul de lege. Cele mai multe din judecăţile adânci şi de nepătruns ale lui Dumnezeu, prin mijlocirea că­rora este condusă viaţa prezentă, aparţin acestui fel de întâmplări pedagogice.

„Fericit este omul pe care îl vei certa, Doamne, şi din legea Ta îl vei învăţa pe el” (Psalmi 93,12). Şi iarăşi, „Mai înainte de a fi umilit, am greşit” (Psalmi 118,67) şi „Certând m-a certat Domnul, dar morţii nu m-a dat” (Psalmi 117,18).

Transformabilitatea firii zidite şi cugetarea ome­nească de după cădere, „care se pleacă la rău din ti­nereţile sale” (Facerea 8,21), sunt principalele pri­cini ale dezordinii care există în viaţa omenească. Astfel, întrucât nu ne înduplecăm să rămânem con­secvenţi datoriilor noastre, încălcăm planurile pro­niei dumnezeieşti şi îl silim pe Dumnezeu să aducă necazurile pedagogice sau certările, care sunt dure­roase, ca să se ţină echilibrul firii. Aceasta este cru­cea pe care toţi trebuie s-o purtăm.

Gheronda Iosif Vatopedinul – Dialoguri la Athos, Editura Doxologia, 2012

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here