Dialoguri la Athos – Ce este „neruşinarea cea de laudă”?

0
120

toamna

Neruşinarea cea de laudă nu se poate întâlni uşor. Numai în cazuri de mare luare aminte de sine și jertfire de sine. În aceste situaţii este cu putinţă să se facă primită „neruşinarea cea de laudă”, în special din pricina mărinimiei celui ce este provocat.

Neruşinarea este încălcarea ruşinii şi cerinţa stăruitoare de a pune în lucrare călcarea de lege. Da, iată, încalc cerinţa de a respecta legea, însă voiesc să mă asculţi! Am înfăţişat sensul laudei acestei cereri, pe care numai eroii milostivi şi compătimi­tori o pot înfăţişa.

Domnul şi Mântuitorul nostru, Iisus Hristos, este „victima” propriei noastre neruşinări şi îndărăt­nicii, şi iată că îl facem să cedeze şi îi revocăm ho­tărârea dintâi. „Da, Doamne al meu, îmi mărturisesc vina. Propriei mele ticăloşii şi nepăsări se datorează greşelile şi poticnelile mele. Însă mă pocăiesc şi cad cu faţa la pământ, mă rog şi Te chem întru ajutor; lasă-mi greşelile mie, păcătosului, iartă-mă, nu-mi ţine în seamă vinovăţia şi călcarea de lege. Nu mă preda certării cuvenite şi pedepsei care mi se potri­veşte. Întinde-ți mila Ta şi acoperă-mă, ca să nu mai ispitesc şi iarăşi să Te pornesc spre mânie”.

Trebuie să folosim această „neruşinare de laudă”, aşa cum a făcut văduva, la care se referă Domnul nostru, care prin continua supărare l-a silit pe jude­cătorul cel nepăsător să o ia în seamă şi să-i facă dreptate.

Gheronda Iosif Vatopedinul – Dialoguri la Athos, Editura Doxologia, 2012

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here