Dialoguri la Athos – Care sunt însuşirile specifice şi puterile sufletului omenesc?

0
319
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI
Dialoguri la Athos - Care sunt însuşirile specifice şi puterile sufletului omenesc?
Dialoguri la Athos – Care sunt însuşirile specifice şi puterile sufletului omenesc?

Dialoguri la Athos – Care sunt însuşirile specifice şi puterile sufletului omenesc?

Cea mai importantă dintre însuşirile sufletului este, potrivit Scripturii, asemănarea cu Fiinţa dum­nezeiască. Această încredinţare că firea omenească a fost zidită „după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu” este cea mai înaltă demnitate, care s-a dat vreunei făpturi zidite de Dumnezeu.

În nici un alt moment al întregii lucrări de zidire a făpturii nu Şi-a descoperit Dumnezeu Făcătorul într-atât mulţumirea Sa ca la zidirea omului, care, în chip paradoxal, nu a fost făcut prin poruncă, pre­cum restul făpturilor, pentru care „a zis şi s-au făcut” (Psalmi 32,9); şi nici locuinţa omului nu a fost făcută prin poruncă, de vreme ce „Domnul Dumnezeu a să­dit o grădină în Eden, spre răsărit” (Facerea 2,8).

Dialoguri la Athos – Care sunt însuşirile specifice şi puterile sufletului omenesc

Aşadar, însuşirea definitorie a sufletului omenesc, „suflarea” dumnezeiască, este asemănarea cu Zidi­torul său. Aceasta înseamnă că sufletul este capa­bil să primească însuşirile dumnezeieşti. Exact acest lucru ne încredinţează Dumnezeu Cuvântul, după întruparea Sa, numindu-ne pe noi prieteni şi fraţi, moştenitori ai Tatălui Său şi împreună-moştenitori cu El. Ce altceva mai înalt sau mai demn poate exista decât aceasta, adică să fie omul părtaş în mod iposta­tic al înrudirii cu Dumnezeu? Dumnezeu ne-a dăruit bunătăţi „spre care şi îngerii doresc să privească” (Petru 1,12), potrivit Apostolului Petru.

În acord cu învăţătura de-Dumnezeu-purtătorilor noştri Părinţi, puterile sufletului sunt patru. Chib­zuinţa, cumpătarea, bărbăţia şi dreptatea. Acestea se mişcă în cele trei părţi ale sufletului, partea raţio­nală, partea irascibilă şi partea poftitoare. Lucrarea chibzuinţei este aceea de a impulsiona partea iras­cibilă, a cumpătării sau a înţelepciunii să mişte par­tea raţională spre trezvie şi dreapta judecată, a drep­tăţii să mişte partea poftitoare spre virtute şi spre Dumnezeu, iar a bărbăţiei să rânduiască cele cinci simţuri spre mişcări raţionale.

Gheronda Iosif Vatopedinul – Dialoguri la Athos, Editura Doxologia, 2012

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here