Dialoguri la Athos – Care sunt cele mai practice moduri de comportare care duc la smerenie?

0
101

86393

Este cunoscut faptul că, potrivit legilor şi canoa­nelor firii, copiii seamănă cu părinţii lor. Aşa şi noi, fiind creştini, de vreme ce am primit numirea aceasta de la rădăcină – de la Părintele nostru -, trebuie să dobândim şi caracterul Său. Aşa cum El însuşi ne-a făcut cunoscut, este „blând şi smerit cu inima” (Matei 11 ,29).

Aşadar, oricine neagă caracterul tre­zie să-şi nege şi numirea de creştin şi cred că nici un credincios nu va accepta acest lucru. Iată elementul esenţial care ne sileşte să fim smeriţi!

La Sfântul Botez am făgăduit ascultare absoluta faţa de voinţa dumnezeiască şi niciodată nu am iz­butit să o împlinim. Din această pricină ne aflăm totdeauna vinovaţi şi călcători de poruncă. De câte ori nu ne-am hotărât să îmbrăţişăm pocăinţa şi jert­firea de sine şi niciodată nu le-am pus în lucrare, pentru mica osteneală pe care trebuia să o facem, ci dimpotrivă, am adăugat greşeală peste greşeală, prin înrâurirea mediului pervertit?

Pe de altă parte, de câte ori nu am văzut pilde de curăţie ale vieţii creştineşti, care ne erau mustrare şi îndemn spre îndreptare, însă noi iarăşi am rămas nepăsători?

Toate acestea, dar şi conştiinţa, care nu conte­neşte să ne mustre, nu conving că ne caracterizează cu adevărat necontenitele călcări de lege şi nimic­nicia şi, prin urmare, suntem practic ticăloşiţi şi smeriţi? Puţină luare aminte la vieţuirea noastră ne dovedeşte cât suntem de smeriţitrădători şi grab­nici a ne lepăda.

Gheronda Iosif Vatopedinul – Dialoguri la Athos, Editura Doxologia, 2012