Dialoguri la Athos – Care este înţelesul tainei căsătoriei?

0
124

casatoria-pro-si-contra-620x330

„Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos şi în Biserică” (Efeseni 5,32). În această frază Apos­tolul Pavel pune în paralel relaţia dintre bărbat şi femeie, care există în căsătorie, cu relaţia dintre Hristos şi Biserică.

Aşa cum Domnul nostru, în cali­tate de cap, S-a unit pe Sine cu Biserica şi formează un singur trup – chiar dacă cea din urmă este for­mată din multe mădulare -, aşa şi în căsătorie, uni­rea legală a celor două părţi: bărbatul şi femeia, formează o unitate; o singură fire, aşa cum a fost ea alcătuită la începutul zidirii.

Omul a fost creat „după asemănarea” Sfintei Treimi. Dumnezeu, chiar dacă este unul în fire sau fiinţă, este şi o treime de persoane sau ipostasuri. Între persoane există o comuniune de iubire. Dum­nezeu însuşi după zidirea omului mărturiseşte: „Nu este bine să fie omul singur” (Facerea 2,18). Din coasta trupului lui Adam Dumnezeu ia o parte din aceeaşi substanţă şi de aceeaşi fire şi făureşte ceea ce lipsea. Conform cu planul creaţiei, mulţimea avea să ia locul monadei; firea omenească avea să devină „multiipostatică”, adică cu multe ipostasuri sau persoane.

Aşa cum cuvântul „Biserică” se află la numărul singular şi cu toate acestea cuprinde o mulţime de membri, la fel şi cuvântul „om” – chiar dacă este la numărul singular – cuprinde stihia comuniunii mai multora. Hristos – în calitate de cap – este unit cu trupul Bisericii şi formează o unitate. Bărbatul, în calitate de cap al femeii, este unit într-un singur trup cu ea şi „astfel nu mai sunt doi”, ci „vor fi amândoi un singur trup” (Matei 19,5-6). În această unitate, care nu este una a firii, se ascunde taina.

Gheronda Iosif Vatopedinul – Dialoguri la Athos, Editura Doxologia, 2012