Dialog despre credinţă şi ateism

credinta si ateismMarghanita Laski: Dumneavoastră credeţi în Dumnezeu şi consideraţi că e bine şi corect să credeţi în El. Eu nu cred în Dumnezeu şi consider că e bine şi corect să nu cred în El. Niciunul dintre noi nu e neserios şi am chibzuit îndelung înainte de a ajunge la acest stadiu. Mulţi împărtăşesc opinia mea, probabil şi mai mulţi, pe a dvs. Cum vă explicaţi această diferenţă esenţială, aş spune chiar fundamentală?

Arhiepiscopul Antonie: Nu ştiu cum s-o explic, dar mi se pare că termenul „a crede” ne poate induce în eroare, fiindcă sugerează a prefera ceva ce stă în puterea noastră să alegem sau să respingem.  Convingerea mea fermă este că eu cred în Dumnezeu fiindcă ştiu că există – şi sunt uimit că dvs. Nu ştiţi că există.

M.L.: Ceea ce spuneţi ne apropie de următoarea mea întrebare privitoare la credinţă, despre care ştiu că este o virtute creştină de importanţă majoră. Eu consider că este mai mult un viciu decât o virtute şi nu-mi  dau seama de ce aveţi nevoie de ea. Atunci când spuneţi „Ştiu că Dumnezeu există” ( şi mulţi spun asta dintr-un motiv sau altul fiindcă au experienţa întâlnirii cu El sau fiindcă Îl percep drept Creator al universului), vă gândiţi oare că un om care ştie acest lucru nu are nevoie de credinţă? Ca o  necredincioasă ce sunt, gândesc aşa: dacă nu ştiţi că El există, a substitui credinţa ignoranţei echivalează cu lepădarea de cel mai important atribut al condiţiei umane. Pentru mine, când cineva nu ştie ceva, corect este să se informeze sau să spună „Nu ştiu”. Dacă ştim că Dumnezeu există, de ce să considerăm credinţa o virtute?

A. A. : Cred că totul ţine de modul în care definim credinţa. Îmi amintesc că am citit odată într-o carte oarecum hazlie de teologie următoarea definiţie: „Credinţa este  capacitatea adulţilor de a afirma că un lucru e adevărat atunci când ştiu că nu e adevărat”.

M.L.: Sună frumos…

A.A.: Dacă definim astfel credinţa, mă tem că mie îmi lipseşte această capacitate. După părerea mea, cea mai bună definiţie a credinţei ne este oferită de Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Evrei:  credinţa este dovedirea lucrurilor celor nevăzute (Evrei 11, 1).

Dumnezeu şi omul, Mitropolitul Antonie

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here