Ştiu, frate, ai vrea să fii de oţel, foarte puternic. Ai vrea să rămâi mereu tânăr, puternic, viguros, plin de puteri fizice, vioi. Însă acest lucru nu se poate întâmpla.
Trupul nostru este material, şi el se deteriorează odată cu trecerea timpului. El seamănă cu un motor care, cu cât functionează mai mult, cu atât se învecheşte şi la un moment dat se strică.
Doctorii spun că degradarea trupului începe din ceasul în care noi ne naştem. Cu cât înaintăm în vârstă, cu atât degradarea creşte, desigur la unul într-o măsură mai mare, iar la altul mai mică.
Există o mie de cauze care contribuie la aceasta. Sunt cauze ereditare, condiţii de viaţă, mod de trăire, igiena, mediul înconjurător, condiţii climatice, modul şi felurile de hrănire, felul meseriei şi foarte mulţi alţi factori.
În orice caz, unul singur este adevărul, acela că, trupul nostru se degradează cu fiecare zi ce trece. Iar simptomele acestei degradări sunt diferitele lui boli şi afecţiuni.
Şi aşa cum un motor, atunci când se învecheşte, uneori se strică unul dintre componente, alteori altul, la fel se întâmplă şi cu trupul nostru: se degradează diferitele lui organe. Şi astfel avem de-a face cu fenomenul bolii.
Şi uneori simţim această degradare la ficat, alteori la fiere, alteori la stomac sau la plămâni etc. Boala este deci consecinţa inevitabilă a degradării pe care o aduce trecerea vremii.
Kallinikos Karousos, fostul mitropolit al Pireului, Adevăruri mari, în cuvinte simple: Ghid de viață duhovnicească, Editura Egumenița, 2017
