Despre tulburările lumii de astăzi: Nu-i mare merit al omului înaintea lui Dumnezeu…

0
95
Despre tulburările lumii de astăzi: Nu-i mare merit al omului înaintea lui Dumnezeu...
Despre tulburările lumii de astăzi: Nu-i mare merit al omului înaintea lui Dumnezeu…

Despre tulburările lumii de astăzi: Nu-i mare merit al omului înaintea lui Dumnezeu…

Nu-i mare merit al omului înaintea lui Dumnezeu să nască fiinţă asemenea lui ori să se nască. Aceasta este lucrare a lui Dumnezeu, lucrare a firii, proprie tuturor vietăţilor.

Pentru mulţi dintre cei ce se nasc în acest chip ar fi fost mai bine să nu se fi născut – pentru toţi apostaţii, ereticii, ucigaşii, sinucigaşii, beţivii, curvarii – cum a fost regele Irod, urătorii şi batjocoritorii de părinţi şi pentru ceilalţi făcători de rele nepocăiţi.

Nu este merit în a naşte ori a te naşte

Nu este merit în a naşte ori a te naşte. Merit înaintea lui Dumnezeu este a educa un copil şi a-l face bun membru al familiei, devotat membru al societăţii și bun credincios creştin, ori a deveni tu însuți astfel.

Ce nevrednică de sufletul omenesc, cel zidit după chipul lui Dumnezeu, este orice împătimire pământească, ce-l surpă şi îl ferecă de pământ și de stricăciune ca să nu se înalțe la Dumnezeul său, Izvorul Cel dintâi și Viata Veşnică, și îl desparte de Dumnezeu şi îl face străin de El!

Cât de zavistnic este ochiul omenesc, care doreşte să pună stăpânire pe întreaga lume şi pizmuieşte pe cei ce stăpânesc bunătăţile pământeşti, chiar dacă are şi el îndestul din ele!

Ce batjocorire a firii sale  duhovniceşti, ce trebuie să tindă spre bunătăţile duhovniceşti și veşnice!

Nu-i mare merit al omului înaintea lui Dumnezeu…

Cine pune preţ peste măsură, nepotrivit, pe lucrurile stricăcioase, acela îl dispreţuieşte pe însuși Dumnezeu și dispreţuieşte sufletul său nemuritor, care a fost zidit pentru Dumnezeu, pentru Cer, pentru nemurire, pentru veşnica vedere duhovnicească a slavei lui Dumnezeu şi a fericirii veşnice.

Nu vă adunaţi vouă comori pe pământ, unde moliile şi rugina le strică, şi unde furii (văzuţi şi nevăzuţi) le sapă şi le fură, ci vă adunaţi vouă comori în cer, unde nici moliile, nici rugina nu le strică, şi de unde furii nu le sapă, nici nu le fură (Mt. 6, 19-20)

Cuvinte preaînţelepte şi atotîmbucurătoare, pe care trebuie să ni le amintim întotdeauna, şi la care trebuie să cugetăm, şi pe care trebuie să le împlinim cu fapta.

Toţi avem vina că ne-am obişnuit să ne căutăm, şi să ne dobândim, şi să ne ascundem comori pe pământ, nu în Cer.

Clădirea de case măreţe, uneori netrebuincioase, şi împătimirea de ele, lăcomia, zgârcenia, împietrirea faţă de cei sărmani, împătimirea de partea femeiască, de podoabe, de distincţiile, de întâietăţile, de rangurile pământeşti umplu nu rareori toate gândurile noastre, legându-ne numai şi numai de pământ, de stricăciune, şi uităm de cinstea chemării de sus și de darurile și bunătăţile cereşti, pe care ochiul nu le-a văzut, și urechea nu le-a auzit, și la inima omului nu s-au suit (I Cor. 2, 9), uităm că după Botez şi după pecetea Duhului Sfânt am fost scrişi în numărul cetăţenilor cereşti spre vieţuire în Ceruri.

Despre tulburările lumii de astăzi“, Sfântul Ioan de Kronstadt. Traducere din limba rusă de Adrian şi Xenia Tănăsescu-Vlas, ediția a II-a. Editura Sophia.