Mântuitoarele și înfricoşătoarele Taine, înaintea cărora îngerii stau plini de cutremur
Cum poate preotul să se arate cu îndrăznire înaintea Altarului lui Dumnezeu şi faţă către faţă cu Dumnezeu însuşi, şi să facă rugăciuni de mijlocire, cereri, făgăduinţe, mulţămite pentru toţi oamenii, pentru împăraţi şi pentru toţi care sunt în dregătorii (I Tim. 2, 1-2)?
Cum poate el săvârsi mântuitoarele și înfricoşătoarele Taine, înaintea cărora îngerii stau plini de cutremur, mai ales Taina preacuratului Trup şi Sânge al Fiului lui Dumnezeu?
Cum poate el cuteza să îşi înalţe mâinile rugându-se Tatălui Ceresc şi cerând lucruri atât de înfricoşate ca prefacerea pâinii şi vinului în preacuratul Trup şi Sânge al lui Hristos?
Mântuitoarele și înfricoşătoarele Taine, înaintea cărora îngerii stau plini de cutremur
Cum poate cuteza lucruri ca acestea fără harul şi ajutorul Duhului Sfânt?
Cum poate cuteza să dezlege păcatele oamenilor legaţi cu acestea, care aleargă la el cu rugăminţi pentru primirea mărturisirii lor?
Cum poate săvârşi Taina celei de-a doua naşteri, adică a Botezului, fără harul Sfântului Duh?
Ereticii, schismaticii și sectarii
Din nefericire, se găsesc mulţi impostori lipsiţi de har ce amăgesc poporul neştiutor și credul, netemându-se de Atotvă- zătorul, Ce pedepseşte nu doar în veacul care va să fie, ci şi în viaţa de acum pe hulitorii Duhului Sfânt. Cine sunt aceşti cutezători nechibzuiţi? Ereticii, schismaticii și sectarii.
Aşa să ne socotească pe noi tot omul: ca pe nişte slugi ale lui Hristos şi iconomi ai tainelor lui Dumnezeu (I Cor. 4, 1).
(Evr. 13, 7, 17), spune Apostolul. Tolstoi şi părtaşii lui ne osândesc pentru mitrele şi odăjdiile aurite. Dar nu a rânduit Domnul însuşi prin Moisi veşmintele de mare cuviinţă ale preoţilor şi leviţilor, împodobind pe slujitorii Săi?
Iar noi, slujitorii Noului Legământ al lui Dumnezeu, care avem mai mare şi mai luminoasă slujire decât preoţii Legământului celui Vechi, să fugim cu totul de strălucirea din afară? Să se bucure sufletul meu întru Domnul, că m-a îmbrăcat pe mine în haina mântuirii şi cu veşmântul veseliei m-a acoperit, ca unui mire mi-a pus mie cunună şi ca pe o mireasă m-a împodobit cu podoabă (Is. 61, 10), proroceşte Isaia.
Frumuseţea dinafară a odăjdiilor preoţeşti
Frumuseţea dinafară a odăjdiilor preoţeşti aminteşte de strălucirea cinului preoţesc, de neasemuita însemnătate a lucrării lui! Dacă ne osândesc pentru strălucirea veşmintelor noastre, oare nu osândesc prin asta şi feluritele cinuri militare şi civile, mai ales pe cele apropiate de tronul împărătesc, ce sunt împodobite cu toată strălucirea, cu fire de aur şi de argint sau panglici de felurite culori?
Oare podoabele acelea sunt fără rost, fără scop, oare n-arată ele însemnătatea şi strălucirea rangului lor şi însemnătatea slujirii aduse de către ei împăratului şi patriei?
Iar noi, preoţii, care prin harul lui Dumnezeu suntem apropiaţi de Tronul împăratului împăraţilor şi închipuim prealuminoasele cinuri îngereşti, să ne înveşmântăm în zdrenţe?
Nu. Al Domnului este pământul şi plinirea lui (Ps. 23,1); toate comorile pământeşti sunt ale lui Dumnezeu. Al Meu este argintul şi al Meu este aurul, zice Domnul (Agheu 2, 9), şi El împodobeşte pe slujitorii Săi – fireşte, potrivit mijloacelor locale bisericeşti şi ale mirenilor iubitori ai cinului duhovnicesc, care fac danii cu dragoste pentru biserici şi slujitorii lor.
Oamenii evlavioşi se bucură văzând că sfinţiţii slujitorii se înveşmântează cu mare cuviinţă, iar necredincioşii privesc cu zavistie şi cu înrăire, spunând ca Iuda: „Mai bine s- ar împărţi săracilor banii cheltuiţi pe odăjdii şi pe icoane”, măcar că nu le e lor gândul la săraci.
Ci luaţi seama şi pătrundeţi-vă de însemnătatea marii lucrări pe care o fac preoţii! Ei sunt mijlocitori între Dumnezeu şi voi, ei săvârşesc pentru voi lucrări de cea mai mare însemnătate, ei vă înaltă la Dumnezeu și la veşnica fericire.
“Despre tulburările lumii de astăzi”, Sfântul Ioan de Kronstadt. Traducere din limba rusă de Adrian şi Xenia Tănăsescu-Vlas, ediția a II-a. Editura Sophia.
