Despre spovedanie și împărtășire

0
161

spovedanieDacă la spovedanie primim un canon şi nu-l îndeplinim suntem iertaţi de Dumnezeu?

Depinde şi de canonul pe care l-ai primit. Dacă ai condiţiile să-1 faci, dacă ai puterea să-l faci… Poţi să-ţi recunoşti neputinţa de a face un canon, pentru că acest remediu – canonul – nu este un fel de plată a păcatelor pe care le-ai făcut, ci este un mijloc de a nu mai face alte păcate. S-ar putea ca şi tu, duhovnic fiind, dacă ai primi un canon pe care-1 dai la altul, să nu-l poţi face. Trebuie să ai în vedere şi lucrul acesta. El, în situaţia lui, are puterea să termine canonul pe care i l-am dat eu?

 Împărtăşirea cu nevrednicie poate provoca sfânta bucurie a comuniunii cu Dumnezeu?

Orice lucru făcut cu nevrednicie te depărtează de la bine şi, mai ales, că eşti conştient de faptul că îl faci cu ne­vrednicie. Aşa, într-un fel, fiecare dintre noi suntem nevrednici, nu suntem în totalitate vrednici. Dacă duci o viată care te recomandă pentru Dumnezeu, într-un fel eşti vrednic. Adică Dumnezeu nu se dă numai celor vrednici, ci se dă celor care vor să fie cu El. De multe ori ne împărtăşim şi cu dorinţa de a deveni mai vrednici, atunci când suntem sinceri în ceea ce facem. Nu se poate să nu ne miluiască Dumnezeu! Dar dacă o facem intenţionat, cum putem să ne aşteptăm la bine?

Noi, când ne rugăm lui Dumnezeu „pentru ca să fie celor care se vor îm­părtăşi spre trezirea sufletului, spre ier­tarea păcatelor, spre împărtăşirea cu Sfântul Duh, spre plinirea împărăţiei cerurilor, spre îndrăznirea cea către Tine, iar nu spre judecată sau spre osândă”, avem şi posibilitatea să facem nişte lucruri care să fie spre răul nostru. Dar nu trebuie să stăm cu frica în sân, nu trebuie să problematizăm. Nu mi-e frică mie că tata mă bate, ci sunt sigur că tata mă iubeşte, mă ajută. Domnul Hristos spune clar: „Dacă voi, răi fiind, ştiţi să daţi fiilor voştri cele bune, cu atât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri”. Eu am încredere în Dumnezeu! Mie nu mi-e frică că nu mă duc în Rai, pentru că ştiu că-i Tatăl meu acolo şi El mă primeşte. Nu se poate să mă respingă tata! Dar trebuie să am şi eu o sinceritate de fiu şi o bucurie de a-I sluji; nu stau cu frica în sân. Spunea cineva în Pateric că toată lumea se mân-tuieşte, numai el nu. Asta e o artificiali­tate; eu nu pot crede aşa ceva!

Rugăciunea, pelerinaj către cer, Părintele Teofil Părăian

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here