Despre rodirea cuvântului Evangheliei

0
215
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI
Pilda semănătorului
Pilda semănătorului

Pilda semănătorului

Pilda semănătorului -Parabola semănătorului (Marcu cap. 4) a deținut o poziție centrală în predica Bisericii primare, fiind păstrată ca primă parabolă la toți cei trei evangheliști sinoptici. Imaginea este împrumutată din viața agricolă a locuitorilor Palestinei.

Ioannis Karavidopoulos ne spune că, pentru a înțelege amănuntele relatării, trebuie să avem în vedere faptul că în Palestina semănatul precede aratul. Astfel putem să explicăm cum o parte din sămânță a căzut pe pământ nepotrivit și nu a dat rod. În timp ce altă parte din sămânță a căzut pe pământ bun și a rodit.

Rodirea pământului după ce semănătorul a semănat

Este relevant și faptul că cele mai multe versete în pilda semănătorului, se referă la nereușita lucrului semănătorului, chiar dacă nu se stabilesc cu exactitate analogiile dintre pământul neroditor și cel roditor.

Paralel însă, trebuie notat că rodirea pământului bun prezintă și ea grade și că rodirea finală este impresionant de mare. Sfântul Ioan Hrisostom spune că se introduc aici moduri diferite de virtute. „Fiind iubitor de oameni, nu a pus numai o singură cale de a lucra virtutea, nici nu a zis: nu numai cel ce face cele o sută va fi mărit, ci și cel care va face șaizeci se va mântui, și nu numai acesta, ci și cel cu treizeci. Și prin aceasta, a făcut calea ușoară, pregătind mântuirea”.

Propovăduirea este aruncarea seminței semănătorului

Iisus vrea să sublinieze că propovăduirea o să întâmpine piedici și nereușite și astfel să-i pregătească pe ucenicii Săi. Ca să nu se descurajeze din cauza nereușitelor, ci să continue cu credință și stăruință lucrarea lor. Centrul de greutate se află și în rodirea finală minunată a pământului bun. Dar eficacitatea predicii lui Iisus și a predicii Bisericii depinde și de receptivitatea ascultătorilor predicii, așa cum vedem în pilda semănătorului. Nereușita, în parte și nu totală, nu se datorează slăbiciunii seminței creștine. Ci a receptivității diferite a oamenilor reprezentați prin diversele feluri de țarini.

Loghion-ul „cine are urechi de auzit, să audă”

Denotă faptul că se cere o atenție deosebită din partea ascultătorilor pentru a înțelege ținta parabolei. Iisus concentrează atenția pe cele patru feluri de primitori ai cuvântului lui Dumnezeu. Ca pricina a nerodirii primelor trei categorii El socotește pe satana. Prigoanele și necazurile, grijile bogăției și plăcerile vieții. Teofilact al Bulgariei notează că primei categorii aparțin cei „nebăgători de seamă”, celei de-a doua cei „care sunt lași”, iar celei de-a treia cei „care se desfată”.

Parabola deține un loc special și în viața liturgică a Bisericii

Ea citindu-se la începutul anului bisericesc pentru a sublinia lucrarea semănătorului pe care o săvârșește Biserica prin lucrătorii Evangheliei și, pe de altă parte, cerința de rodire a creștinilor.

Mihai Parfeni

Jurnal Spiritual

V-ar mai putea interesa şi:

Oare când suntem orbi spiritual?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here