Din meditațiile lui Tolstoi: Despre nemurirea sufletului

0
205

nemurirea sufletului1908 – Despre nemurirea sufletului

Se vorbeşte despre nemurirea sufletului, viaţa viitoare, ce trebuie să ştim despre aceasta pentru viaţa adevărată. Ce prostie! Ţi s-a oferit posibilitatea unui bine care sporeşte tot mai mult aici, acum. Ce mai vrei? Numai cel care nu cunoaşte şi nu vrea să găsească acest bine poate vorbi despre viaţa viitoare. Şi ce e de fapt, mă rog, ceea ce numim viaţa viitoare? Noţiunea de viitor se referă la timp. Iar timpul e numai condiţia conştiinţei în viaţa asta. A vorbi despre viaţa viitoare, când se va termina viaţa asta, e ca şi cum ai vorbi despre ce formă va lua o bucată de gheaţă când se va topi, sau când, odată transformată în apă, părţile ei componente se vor preface în abur.

În plus, ce-mi trebuie mie viaţă în viitor, când toată viaţa mea spirituală e numai în prezent? Viaţa e în iubire, iubirea de oameni şi de Dumnezeu. Nici una, nici alta nu pier odată cu moartea mea. Moartea e numai încetarea separării conştiinţei mele. (9 februarie)

Memoria e legătura cu trecutul, iubirea e legătura cu prezentul. Scade legătura cu trecutul, memoria, prin urmare creşte legătura cu prezentul. Nu le poţi stăpâni pe amândouă, cu cât e mai mare prima, cu atât e mai mică a doua.

Şi invers. Distrugerea completă a memoriei şi unirea completă cu prezentul prin iubire e moartea. (9 februarie)

Din Lev Tolstoi, „despre Dumnezeu şi om” din jurnalul ultimilor ani, Editura Humanitas