Îngerul Domnului a fost trimis la Sfânta Fecioară, care se trage din seminția lui David: „Căci este evident că Domnul nostru a răsărit din Iuda, din care seminție nimeni nu s-a apropiat de altar”, după cum a spus dumnezeiescul Apostol. Acesteia, binevestindu-i, îngerul i-a zis: „Bucură-te, cea plină de dar, Domnul este cu tine”. Ea s-a înspăimântat din pricina cuvântului, iar îngerul a zis către ea: „Nu te teme, Marie, căci ai găsit har la Domnul și vei naște Fiu și Îi vei pune numele Iisus”. „Căci El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale”. Pentru aceea, Iisus se tălmăcește „Mântuitor”. Iar ea, nedumerindu-se a zis: „Cum va fi mie aceasta, pentru că eu nu cunosc bărbat?” Și iarăși zice îngerul către ea: „Duhul cel Sfânt Se va pogorî peste tine și puterea Celui preaînalt te va umbri. Pentru aceea și Sfântul născut din tine se va numi Fiul lui Dumnezeu”. Iar ea a zis: „Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău”.
Deci, după asentimentul Sfintei Fecioare, Duhul cel Sfânt s-a pogorât peste ea potrivit cuvântului Domnului, pe care l-a spus îngerul, curâțind-o și dându-i în același timp și puterea de a primi Dumnezeirea Cuvântului și puterea de a naște. Atunci a umbrit-o înțelepciunea enipostatică și puterea preaînaltului Dumnezeu, adică Fiul lui Dumnezeu, Cel de o ființă cu Tatăl, ca o sămânță dumnezeiască și și-a alcătuit Luiși, din sângiuirile ei sfinte și preacurate, trup însuflețit cu suflet rațional și cugetător, pârga frământăturii noastre. Nu și-a alcătuit corpul pe cale seminală, ci pe care suprafirească, prin Duhul Sfânt. Nu și-a alcătuit forma trupului treptat prin adăugiri, ci a fost desăvârșit dintr-o dată. Însuși Cuvântul lui Dumnezeu s-a făcut ipostasă trupului. Căci Cuvântul Dumnezeiesc nu s-a unit cu un trup care exista aparte mai dinainte, ci, locuind în pântecele Sfintei Fecioare, și-a construit, fără ca să fie circumscris în ipostasa Lui, din sângiuirile curate ale pururea Fecioarei, trup însuflețit cu suflet rațional și cugetător, luând pârga frământăturii omenești și Însuși Cuvântul s-a făcut ipostasa trupului. În chipul acesta este simultan și trup: trup al Cuvântului lui Dumnezeu și trup însuflețit, rațional și cugetător. Pentru aceea nu vorbim de om îndumnezeit, ci de Dumnezeu întrupat. Căci fiind prin fire Dumnezeu desăvârșit, Același s-a făcut prin fire om desăvârșit. Nu și-a schimbat firea, nici nu avea o iluzie de întrupare, ci s-a unit după ipostasă în chip neamestecat, neschimbat și neîmpărțit cu trup însuflețit, rațional și cugetător, care are în el însuși existența, pe care l-a luat din Sfânta Fecioară, fără să se schimbe firea Dumnezeirii Lui în ființa trupului, și fără să se schimbe ființa trupului în firea Dumnezeirii Lui, și fără să rezulte o singură fie compusă din firea Lui dumnezeiască și din firea omenească pe care a luat-o.
Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica
Jurnal Spiritual
