Despre milostenie – Predică în Duminica a unsprezecea după Cincizecime (1966)

0
219

apocalipsa-aratata-sf-ioan-evanghelistul-patmosSlugă vicleană – astfel mă numeşte Evanghelia de astăzi (Matei 18, 32) pe mine şi pe tine şi pe fiecare făptură omenească, pe fiecare om, căci Sfânta Evanghelie de astăzi se referă şi lai mine, şi la tine, şi la fiecare făptură omenească din această lume. Sluga vicleană! Cui i se adresează Dumnezeu astfel? Acelei slugi nemilostive căreia El i-a iertat o datorie aşa de mare, iar aceea nu a vrut să-i ierte fratelui său datoria lui neînsemnată. Datoria aceasta au fost păcate mari şi înfricoşătoare înaintea lui Dumnezeu. Zece mii de talanţi, nenumărate păcate… Aceasta a fost datoria acelei slugi înaintea lui Dumnezeu; iar prietenul lui îi datora o sută de dinari (Matei 18, 32 şi 28). Un fleac, dar ce s-a întâmplat?

De ce Domnul Atotmilostiv a trebuit să adresez cuvinte atât de înfricoşătoare acelei slugi: Sluga vicleană, ce ai făcut? Eu ţi-am dat toate bunătăţile, ţi-am iertat păcatele, ţi-am dăruit împărăţia Cerurile în această lume căci M-ai rugat, căci te-ai pocăit fiindcă  prin  pocăinţă  se  dobândeşte  Împărăţia  Cerurilor în această lume. Cel mai mare păcătos dobândeşte prin pocăinţă iertarea păcatelor şi prin  aceasta împărăţia Cerurilor. Eu ţi-am iertat atâtea păcate, iar tu ce ai făcut cu prietenul tău?  L-ai pus  în temniţă până ce-ţi va plăti întreaga datorie, nu se cădea, oare, ca şi tu să ai milă de cel împreună cu tine, precum şi eu am avut milă de tine? (Matei, 18, 33).

Iată, Eu, Dumnezeu, fac în această lume tot ceea ce fac pentru ca şi voi, oamenii, să faceţi aceleaşi. Eu i-am iertat atâtea păcate ca tu să te deprinzi – cu ce? cu acea compătimire, cu acea a-tot-iertare pe care i-am arătat-o ţie, ca să-l ierţi pe fratele tău dacă ai ceva împotriva lui. Iar tu, ce ai făcut? Şi mâniindu-se stăpânul lui, l-a dat pe mâna chinuitorilor. (Matei 18, 34) Cui, adică? L-a predat diavolului ca să-l arunce în iad, pană ce-i va plăti toată datoria (Matei 18, 34). Iată, sluga vicleană, lepădând pocăinţa cea sinceră, singur s-a aruncat în iad. Tot aşa facem şi eu, şi tu, aşa face fiecare om care trăieşte nechibzuit în această lume, care nu se căieşte pentru păcatele săvârşite.

Ce este această lume şi această viaţă? Judecata lui Dumnezeu, şi mai devreme sau mai târziu, când Dumnezeu va cere socoteală de la tine, va cere socoteală de la fiecare dintre noi, mai cu seamă în ceasul morţii. Atunci când sufletul iese din trup, atunci ia aminte, trebuie să dai răspuns înaintea Domnului ce ai lucrat cu sufletul şi cu trupul în ţeastă lume. Cum te-ai comportat faţă de oameni, feţă de lucruri, faţă de animale, faţă de plante, cum ai trăit în această lume?

Şi nu se cădea, oare, ca şi tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine, precum şi eu am avut milă de tine, ca să-i ierţi păcatele dacă te-a rugat, aşa cum M-ai rugat şi tu. Te-a rugat să-l ierţi, iar tu nu ai vrut. Şi s-a spus în Evanghelie: Dacă fratele îţi greşeşte de şaptezeci de ori câte şapte şi vine la tine şi spune: mă căiesc, iartă-mă, iartă-l”. (Matei 18/ 21-22).  Şi mai departe Mântuitorul ne porunceşte tuturor: Fiţi milostivi, precum şi Tatăl este Milostiv (Luca 6, 36).

O, ce cere Domnul de la mine şi de la tine? Să fim milostivi ca şi El, ca Dumnezeul Ceresc! Şi cum este acest Dumnezeu Milostiv? Iată, El revarsă mila Sa asupra noastră, a tuturor (Matei 5, 45), asupra întregii lumi, îşi revarsă necontenit mila – prin soare, prin stele, prin ceruri, prin toate plantele şi prin tot ceea ce există în această lume, prin toate cele văzute şi cele nevăzute. El a arătat nemăsurata Sa milostivire faţă de noi, prin aceea că L-a trimis pe Fiul Său Cel Unul-Născut, pe Domnul Hristos, în această lume (Ioan 3,16), ca prin moarte şi înviere să ne izbăvească de păcate şi să ne asigure Viaţa cea veşnică. Toate acestea reprezintă mila dumnezeiască, noi toţi trăim prin această milostivire.

De ce a vorbit Domnul despre milă, de ce? El ne spune să învăţăm şi noi de la El această milă. De aceea cu dreptate cere de la noi să fim milostivi precum şi Tatăl nostru cel Ceresc este Milostiv. Şi aşa cum El luminează cu soarele întreaga lume, pe cei răi şi pe cei buni, tot aşa trebuie să fim şi noi. De aceasta depinde întregul nostru destin şi în această lume, şj în cealaltă. Nu te amăgi, şi eu şi tu avem păcate, şi eu şi tu trebuie să-I mărturisim Domnului tot ceea ce am făcut în această lume. Indiferent ce am spune,  El va vedea tot sufletul nostru. Atunci va zice: Slug vicleană, pentru tine am venit în lumea pământească ca voi să învăţaţi de la Mine cum trebuie să trăiţi această lume. Şi voi ce aţi făcut din Evanghelia Mea? Ce aţi făcut din Patimile Mele, din învierea Mea, înălţarea Mea, din Schimbarea Mea la Faţă? Oare învăţat ceva din acestea?

 Eu am făcut toate acestea pentru voi: M-am schimbat la Faţă ca şi voi să vă schimbaţi la faţă, din a-tot-răi în buni, din muritori în nemuritori, din trecători în netrecători, veşnici. Eu am biruit moartea, am înviat cu trupul pentru tine, pentru fiecare dintre voi, pentru fiecare om, pentru ca tu să-Mi urmezi Mie. Am biruit moartea, cel mai mare duşman al tău: dacă biruieşti moartea, biruieşti păcatul, îl biruieşti pe diavol, te izbăveşti de iad. Pentru aceasta am fost în lume. Nu se cădea, oare, ca şi tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine, precum şi Eu am avut milă de tine?

Şi ce se cere de la mine şi de la tine? Oare Dumnezeu cere bogăţie de la mine şi de la tine? Oare vreo învăţătură? Nu cere nimic de la tine şi de la mine, în afară de pocăinţă, pocăinţa mea şi a ta. Şi ce înseamnă aceasta? Pocăinţa înseamnă să te lepezi de păcatele tale! Nimic altceva nu cere Dumnezeu de la mine. Iată, astăzi tu ai purtat în inimă ură faţă de cineva, iar El a venit în această lume ca să semene dragoste între oameni; a venit din dragoste faţă de Păcătoşi, faţă de tine şi de mine, a arătat o dragoste nesfârşită, mai presus decât cea pe care o arată omul °mului prin cuvinte. Căci, iată, El a pătimit pentru noi , a înviat şi a biruit cel mai mare duşman al nostru, moartea şi diavolul, şi ne-a dăruit Viaţa veşnică. El a făcut aceasta pentru tine şi pentru mine, pentru noi, ca noi să trăim întru El, ca să-I fim şi noi asemenea şi, prin credinţă în El, cu curaj şi îndrăzneală, să biruim în fiecare păcat, tot ceea ce ne depărtează de El.

Astfel, Evanghelia de astăzi, fraţii şi surorile mele, este Evanghelia fiecăruia dintre noi. Fie ca viaţa noastră să nu se sfârşească, iar după moarte Domnul să ne spună: Slugă vicleană! Ci să auzim minunatele şi dumnezeieştile Sale cuvinte pe care le-a grăit slugii celei bune şi credincioase: Slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria Domnului tău. (Matei 25, 21) Intra întru bucuria Domnului tău! Când intră omul în bucurie, în bucuria cerească, în bucuria cea veşnică? Când slujeşte în această lume Domnului său cu toată fiinţa sa, cu tot sufletul său, cu toată inima sa, când trăieşte după Evanghelie.

Fie ca Bunul Dumnezeu, pentru rugăciunile Maicii Sale şi ale tuturor Sfinţilor, să dea fiecăruia dintre noi putere şi tărie ca şi noi să trăim după Evanghelie, ca şi noi să împlinim sfânta Sa voie în această lume. Fie să ne curăţim de păcate, de patimi, de moarte, de diavol şi să dobândim Viaţa cea veşnica. Şi să auzim şi noi blândul Său glas la ieşirea din trup, la trecerea din lumea aceasta în cealaltă: Slugă buna şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă; intră întru bucuria Domnului tău. Amin.

Cuvinte despre veşnicie, predici alese, Cuviosul Iustin de la Celie

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here