Același păcat se poate clasifica sub două forme: păcat și patimă. Păcatul este când îl facem întâmplător, mai rar. Patima, când păcătuim des, devenind obișnuință, te lupți să-l faci, te simți fericit de săvârșirea lui, fără nicio mustrare de conștiință. Atunci putem spune căam devenit robii păcatului. De exemplu: Dacă la un bețiv ai pune la dreapta lui soția, copiii, casa și toate bunurile pe care le are, prestigiul, serviciul și altele, iar la stânga lui 1 litru de țuică și o autoritate care să-l întrebe: ”La cine ții tu mai mult: la familie și la tot ce este în dreapta ta, sau la litrul de țuică din stânga ta? ” Forțat de împrejurarare ar zice că la familie, dar cu ochii și mâna s-ar întinde după țuică.
Prin a doua poruncă dumnezeiască se cere insistent poporului ales să nu-și facă idoli spre a se închina și a le sluji lor. Ar putea zice cineva: ”Acele vremuri au trecut, noi nu mai avem idoli!” Ba avem! Idolul tău este păcatul care te stăpânește, căruia îi jertfești totul și-i slujești, neținând cont de familia sau de cinstea ta. La unii, acest idol este banul, beția, desfrâul, bogăția și altele.
Adevăruri trăite; Învăţături folositoare, Arhimandrit Serafim Man
[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”] [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”l
