Piperul si sarea omului- lasarea in voia lui Dumnezeu
Pe marea vietii acesteia avem de trecut prin multe. Lasarea in voia lui Dumnezeu este un lucru mai lesne de a-l primi si mai folositor. Daca inca nu stim ce sa facem si jucam roluri de care nici noi nu ne dam prea bine seama, atunci avem mult de luptat cu noi insine.
Lasarea in voia Domnului vindeca ranile sufletului:
Unii dintre noi, nu recunoastem nici fata de noi insine ca jucam un rol, sau mai multe roluri. In spatele acestor necunoscute sta ca o minune, inima lui Iisus. Lasarea in voia lui Dumnezeu nu este un lucru usor de facut. El cere virtute si binecuvantare, dar in primul rand intelegere. Si toate pleaca de la rugaciune, iubire, compasiune si renuntare la orgoliu.
Maica Siluana:
„E sănătos să te temi, dar să pui și teama în fața Domnului. Să-I spui, înainte de sesiune și de rugăciune cât ești de fragil și ușor de înșelat și să-L rogi să aibă grijă de tine. Dacă vei continua să te lepezi de rolurile tale (și de grijile lor) în rugăciune, chiar rugăciunea te va învăța să mergi mai departe.
Nu știm să mergem, să stăm, să tăcem. Nimic nu știm în a fi, noi știm numai în a face, sau mai bine spus în a ne lăsa făcuți de „lumea aceasta”… Dar iată că acolo, în dimensiunea minții în care ai intrat prin rugăciune și binecuvântare, acolo putem fi în fața Domnului, în prezența Lui.
Nu te teme decât de păcat. De înșelare ne apără Domnul dacă fugim de păcatul slavei deșarte și ne smerim cum ne va învăța Însuși Domnul în fiecare clipă.
Nu uita, rugăciunea ne învață și să ne rugăm și să fim în fața Domnului și în voia Lui.
Dacă după ce ieși de acolo tânjești după întoarcere dar și simți dragoste și compasiune pentru toți și pentru toate, e semn că nu e înșelare.
Inselarea
Înșelarea e însoțită de gânduri de slavă, de dispreț pentru ceilalți, de nerăbdare în slujirile rolurilor noastre.
Încet, încet, aceste roluri se vor curăți de partea lor pătimașă și vor deveni slujire curată în numele Domnului. Atunci, diferența dintre eul slujitor și eul „esență” sau contemplativ nu va mai fi ca o ruptură, ci ca un prag pe care îl putem trece în ambele direcții după rânduiala zilei. Dar până atunci mai avem de suferit silindu-ne să învățăm lepădare de lume și trecerea prin calea ce strâmtă.
Ionela Moldovanu
