Despre Ginkgo biloba sau Arborele Sfânt al vieţii

0
460
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI
ginkgo– Din reţetele domnului farmacist BOBARU –

În lumea vegetală există puţine plante care să egaleze, prin superlative, Ginkgo biloba. Nicio altă specie vegetală existentă astăzi pe Terra nu are o vechime aşa de mare ca acest arbore. Este cel mai bătrân supravieţuitor al universului vegetal, rezistând încă din era mezozoică, cu aproximativ 350 de milioane ani în urmă, de pe vremea dinozaurilor şi a altor animale uriaşe, astăzi dispărute. A suportat toate marile cataclisme geologice. Charles Darwin, în “Originea speciilor”, spune despre acest arbore că este “o fosilă vie”, având o mare capacitate de supravieţuire.

În lucrările ştiinţifice dedicate acestui “monstru sacru” al lumii vegetale se face referire la faptul că “după aruncarea bombei atomice, la 6 august 1945, asupra oraşului Hiroshima, din Japonia, singurul supravieţuitor a fost un arbore de Ginkgo, situat la mai puţin de 30 de metri de locul căderii bombei. În anul următor, mugurii arborelui au pornit în vegetaţie, fără să sufere nicio modificare genetică”.

Pentru frumuseţea lor, aceşti arbori, încă din antichitate, în China şi Japonia erau plantaţi ca semn de pietate, în grădinile templelor budiste şi lângă altarele de rugăciune, iar frunzele se foloseau ca monedă de schimb.

În anul 1710, a fost adus în Europa şi plantat în Grădina Botanică din Utrecht, Olanda. Mai este denumit şi “copacul lui Dumnezeu, arborele vieţii, arborele-pagodă, caisa argintie sau arborele templier” în diferite zone ale globului.

Descriere

Este un arbore uşor de recunoscut, având înălţimea de până la 40 m. Are o coroană ramificată în forma acoperişului unei pagode – de aici şi denumirea de “arborele-pagodă”.

Frunzele sunt bilobate, de culoare verde kaki la început,. Spre toamnă capătă o culoare galben-viu, de o frumuseţe fascinantă. Arborii atrag privirea trecătorilor în momentul căderii frunzelor, formând o adevărată ploaie aurie.

Plantaţi un Ginkgo! Vă împodobeşte grădina şi vă menţine sănătoşi

Ginkgo biloba este printe rarele plante dioice, care au florile femeieşti pe un copac, iar florile bărbăteşti pe un alt copac. În lumea vegetală, sunt mai dese plantele dioice care au florile femeieşti şi bărbăteşti pe aceeaşi tulpină (ex: dovleacul, castravetele, cătina). Marea majoritate a plantelor superioare sunt monoice, cu flori hermafrodite, adică au organele femeieşti şi bărbăteşti incluse în aceeaşi floare.

Pentru a se obţine fructe de calitate, în cazul arborelui de Ginkgo biloba, cele două exemplare trebuie să fie împreună într-o plantaţie. Sunt interesaţi de acest lucru în special locuitorii din Asia, unde sunt folosite mai mult fructele decât frunzele.

În România, materia primă folosită pentru proprietăţile terapeutice este frunza, nefiind atât de important ca cei doi arbori, purtători de flori femeieşti şi bărbăteşti, să crească alături.

Discutând şi întrebând un cultivator de Ginkgo biloba, de la care am şi achiziţionat frunzele pentru procesare, ce fel de puieţi a aclimatizat (cu flori femeieşti sau bărbăteşti), pe moment mi-a răspuns că nu ştie. Eventual, voi putea primi un răspuns peste 20 de ani, la momentul maturizării arborilor, când vor înflori şi vor fructifica. Cultivatorul a mai făcut o completare, şi anume că, logic şi sigur, sămânţa din care a obţinut puieţii provine de la un exemplar ce a avut flori femeieşti.

De aici se poate face o paralelă sau o asemănare cu ciclul biologic al vieţii umane, respectiv naşterea unui copil, care este apanajul femeii, dar nu poţi şti dacă pruncul este băiat sau fată decât după naşterea acestuia.

Fructele sunt globuloase, de mărimea unei caise, cărnoase, galben-argintii (de unde şi numele arborelui, “caisa argintie”).

În terapia medicală se utilizează cel mai mult frunzele, în Asia folosindu-se mai mult fructele.

Zona de răspândire

În România a fost adus şi plantat ca plantă ornamentală. Aici se găseşte în unele parcuri şi grădini botanice din marile oraşe – Iaşi, Cluj-Napoca, Timişoara, Brăila, Bucureşti.

În ultima perioadă, în ţara noastră s-au înfiinţat pepiniere, în scopul aclimatizării şi cultivării arborelui de Ginkgo biloba, pentru recoltarea frunzelor folosite în scop terapeutic. Cei care deţin case şi au suficient spaţiu în curte pot planta acest pom sacru, beneficiind atât de aspectul său ornamental, cât şi de proprietăţile terapeutice excepţionale ale frunzelor.

Compoziţia chimică

Frunzele conţin bioflavonoide, flavone, acizi organici, uleiuri eterice, acţiunea antioxidantă foarte puternică fiind dată de bioflavonoide.

Utilizări terapeutice

Uz intern

* În afecţiunile cardio-vasculare şi cerebrale:

– Scade tendinţa de coagulare a sângelui, prevenind astfel trombozele;

– Creşte oxigenarea ţesuturilor cerebrale;

– Previne atacul cardiac şi accidentele vasculare cerebrale;

– Ajută la refacere, după congestia cerebrală şi infarctul miocardic.

* În afecţiunile sistemului nervos şi ale omului bătrân:

– Are efecte neurotropice;

– Îmbunătăţeşte capacitatea de concentrare şi memoria, atât la persoanele tinere, cât şi la cele vârstnice sau la cele care suferă de Alzheimer ori alte forme de demenţă;

– Benefic în ameţeli, vertij, migrene, cefalee, insomnie, anxietate sau depresii psihice, suprasolicitare nervoasă;

– Sporeşte tonusul general al organismului, încetineşte procesele de îmbătrânire şi senilitate, contribuind totodată la creşterea duratei de viaţă.

* În alte afecţiuni:

– Reprezintă o componentă în tratamentul astmului bronşic şi al congestiei pulmonare;

– Are efect de creştere a acuităţii vizuale şi scade evoluţia retinopatiei diabetice;

– Are proprietăţi antiinflamatoare, antispastice, antialergice şi antifungice;

– Are un important rol regenerator la cei aflaţi în convalescenţă.

Datorită multiplelor utilizări terapeutice, ceaiul de Ginkgo biloba nu ar trebui să lipsească din tabietul zilnic al omului vârstnic sănătos. Trebuie menţionat că nu se recomandă consumul de preparate din frunze de Ginkgo biloba după ora 18. Acesta poate da insomnii, prin acţiunea sa de intensificare a activităţii cerebrale.

Preparate din frunze de Ginkgo biloba

Nota farmacistului: Până la transformarea lor în ceai, tinctură sau vin, frunzele de Ginkgo biloba trebuie păstrate sub formă întreagă. Ele nu trebuie sa fie fragmentate, cum de obicei se întâmplă cu plantele medicinale găsite în comerţ.

Deşi pare mai comodă folosirea lor sub formă mărunţită sau în doze (pliculeţe), prezintă dezavantajul că, prin pulverizare, celulele plantei se zdrobesc, iar principiile active din ea se degradează mai uşor, din cauza fenomenului de oxidare, provocat de aer, umiditate şi lumină.

Se pot prepara mai multe forme farmaceutice: ceaiuri (infuzie şi decoct), tinctură şi vin.

Infuzia

Mod de preparare: 2 linguri de plantă măcinată groscior se lasă la infuzat, timp de 30 de minute, cu o ceaşcă de 250 ml cu apă fiartă, după care se filtrează. Se administrează câte 2 căni pe zi, cu 30 de minute înaintea meselor de dimineaţă şi prânz, timp de 3 luni.

Decoctul

Mod de preparare: 4 linguri de plantă uscată şi mărunţită groscior se fierb la foc mic, timp de 30 de minute, în 500 g apă, într-un vas, de preferinţă din inox sau emailat. Se va avea în vedere să se completeze la final apa evaporată. Se filtrează fierbinte, prin tifon sau vată medicinală. Aceasta din urmă se va umecta cu puţină apă înaintea filtrării, altfel o parte din soluţia extractivă se va pierde, ca urmare a îmbibării filtrului din vată. Prin această procedură se obţine un preparat mai concentrat.

Pentru obţinerea unor preparate în cantităţi mai mari şi cu termen de valabilitate mai lung, vă prezentăm alte două forme farmaceutice: tinctura şi vinul.

Tinctura de Ginkgo biloba

Mod de preparare: se foloseşte modul clasic de preparare a tincturii, şi anume: 20 grame Ginkgo biloba uscată şi măcinată groscior se pun la macerat în 100 ml alcool alimentar sau alt produs distilat, obţinut în gospodărie, timp de 10 zile, agitându-se de 3-4 ori pe zi. Se filtrează prin tifon, după care se lasă la decantat în frigider timp de 6 zile, pentru o limpezire deplină. Se trece uşor partea limpede într-un alt flacon, îndepărtându-se eventualul reziduu care s-a depus pe fundul vasului. Se păstrează în flacoane de sticlă sau plastic prevăzute cu dop picurător. Dacă se observă depuneri pe perioada păstrării, se agită flaconul înainte de utilizare.

Se iau câte 30 picături, de 3 ori pe zi, în cazul adulţilor; pentru copii câte 10 picături, tot de 3 ori pe zi, în puţină apă sau suc natural din fructe.

Preparate pe bază de tinctură de Ginkgo biloba:

* Pentru afecţiunile cardiace însoţite şi de tulburări circulatorii la nivel cerebral se foloseşte tinctură de Ginkgo biloba şi tinctură de păducel, în cantităţi egale.

* Pentru insuficienţa circulatorie periferică şi cerebrală, tinctura de Ginkgo biloba se poate asocia cu tinctura de vincae minoris (saschiu).

* În atrofia sistemului nervos central, boli degenerative precum Alzheimer sau lipsa concentrării, se recomandă combinaţia de Ginkgo biloba, saschiu, gingseng şi rozmarin.

* Pentru bolile venoase la nivelul membrelor inferioare, se recomandă combinaţia de tinctură de castan, tinctură de Ginkgo biloba şi saschiu.

* În stări de agitaţie şi nelinişte, ca rezultat al sclerozei cerebrale, tinctură de Ginkgo biloba în combinaţie cu tinctură de lavandă.

* Alte combinaţii se pot stabili în funcţie de boală. În acest sens, este necesară o consiliere (sfătuire) cu farmaciştii Farmaciei Faltis.

Vinul de Ginkgo biloba

Mod de preparare: 100 g plantă uscată, mărunţită groscior; se lasă în contact, timp de 30 zile, cu un litru de vin alb, agitându-se de 2-3 ori pe zi. După 30 de zile, vinul se filtrează şi se pune la păstrat în flacoane de 200 sau 250 ml.

Nota farmacistului:

Reuşita unui tratament naturist pentru diferite afecţiuni poate fi realizată doar dacă bolnavul are încredere în terapia naturistă. De altfel, tratamentul naturist se asociază cu unul din preceptele psihoterapiei: “Mă simt din ce în ce mai bine!” – expresie care se repetă în gând, de câteva ori pe zi. Acest concept de autosugestie a fost lansat cu peste 100 de ani în urmă, de renumitul farmacist şi psihoterapeut francez, Émile Coué.

Sursa: Formula AS

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here