În viaţa duhovnicească, şi mai ales în zbuciumul luptei cu patimile, ajută mult lectura şi meditaţia. O lectură bine aleasă te determină să meditezi la adevărurile esenţiale legate de existenţa ta, în mod special la scurtimea vieţii şi la moarte. “Uneşte, spune Isihie Sinaitul, cu răsuflarea nării trezvia şi numele lui Iisus, sau gândul neuitat la moarte şi smerenie. Căci amândouă sunt de mare folos”.
Cuvioşii Ignatie şi Calist Xantopol, pornind de la acest citat îţi spun “să ai, împreună cu rugăciunea şi cu celelalte… şi gândul la judecată şi la răsplătirea faptelor bune şi rele; să te socoteşti din tot sufletul mai păcătos decât toţi oamenii şi mai nelegiuit decât dracii înşişi şi că vei avea să fii pedepsit veşnic. Dacă gândul la cele arătate va produce în tine frângere de inimă şi plâns cu lacrimi, stăruie în el până ce acestea vor trece de la sine”.
Lectura cea mai importantă ne-o oferă citirea Sfintei Scripturi. Cei mai experimentaţi Părinţi duhovniceşti recomandă citirea zilnică a cel puţin un capitol din Sfânta Scriptură. Adevărurile esenţiale de credinţă aici le găsim. Cuvântul Mântuitorului este “duh şi viaţă”. Sfântul Ioan Damaschin este foarte explicit în acest sens: “Să batem la paradisul prea frumos al Scripturilor, la paradisul cel cu bun miros, cel prea dulce, cel prea frumos, cel ce răsună la urechile noastre cu tot felul de cântări ale păsărilor spirituale purtătoare de Dumnezeu, cel care se atinge de inima noastră, care o mângâie când este întristată, o potoleşte când este mâniată şi o umple de o bucurie veşnică, care ne înalţă mintea noastră pe spatele strălucitor ca aurul şi prea luminat al porumbiţei dumnezeieşti şi o suie cu aripile prea strălucitoare către Fiul Unul născut şi moştenitorul săditorului viei celei spirituale şi prin el o aduce la Tatăl luminilor”. De fapt cel mai puternic argument îl luăm de la Domnul Iisus Hristos: “Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4, 4).
Citirea textului sfânt te predispune la meditaţie şi-ţi aduce aminte că eşti trecător. Pe lângă Sfânta Scriptură, tradiţia noastră creştină ne pune la îndemână o serie întreagă de alte cărţi folositoare. Pe primul loc putem situa „Patericul” şi colecţia filocalică. Am aminti apoi „Urmarea lui Hristos”, “Mântuirea Păcătoşilor” şi „Mărturisirea unui pelerin către duhovnicul său”. La acestea se pot adăuga mulţimea de cărţi duhovniceşti tipărite în ultimii ani. Ne confruntăm însă cu o realitate tragică: omul postmodern citeşte tot mai puţin. Boala televizorului îl copleşeşte şi nu mai are tihna lecturii ziditoare de suflet.
Dinamica despătimirii, Andrei Andreicuț
Jurnal Spiritual
