Despre cuvintele Maicii Domnului – II

0
241
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

72545_Maica_Domnului7Virtutea principală a Fecioarei Maria este curăţia şi aceasta este virtute îngerească. Crinul alb cu care este reprezentat arhanghelul Gavriil, purtându-l în mână la înfăţişarea înaintea Maicii Domnului, simbolizează fecioria Mariei.

Îngerul îi spune că aceasta va fi o lucrare nemijlocită a Duhului Sfânt prin puterea lui Dumnezeu Tatăl. I-a dat apoi pildă pe Elisabeta, care, la bătrâneţe fiind, se află însărcinată, şi că ceea ce nu este cu putinţă la oameni este cu putinţă la Dumnezeu.

2. În timpul convorbirii ei cu îngerul, amintindu-şi de proorociile cu privire la Mesia, ştiind că Acesta se va naşte dintr-o Fecioară, întrevede că ea va fi acea fiinţă aleasă de Dumnezeu. în sufletul ei începe o frământare. Pe de o parte, smerenia o îndeamnă să se considere nevrednică, iar pe de alta, voia să fie ascultătoare şi împlinitoare a voii lui Dumnezeu, de aceea Maria consimte şi zice: „Iată roaba Domnului Fie mie după cuvântul tău”.

În aceste cuvinte se cuprinde ascultarea şi încredinţarea. De abia acum Duhul Sfânt Se va pogorî peste ea. Minunea cea mare a lui Dumnezeu s-a săvârşit; că voia şi hotărârea liberă a Fecioarei şi a lui Dumnezeu au fost. Maria, înainte de naştere a fost fecioară; prin naşterea lui Iisus Hristos şi-a păstrat fecioria, şi dupa naştere a rămas fecioară. Cel neîncăput este cuprins in pieptul ei; Cel fară de început, îşi ia fiinţă din Fecioară; Cel ce a făcut să izvorască apă din piatră, Acesta statorniceşte ca din sânul Fecioarei să curgă lapte.

Iisus Hristos a fost născut din Tatăl în cer, înainte de veci, fară de mamă, iar pe pământ S-a născut din mamă, fară de tată. „Căci unde voieşte Dumnezeu $e biruieşte rânduiala firii, că face câte voieşte”.

3. După plecarea îngerului, Fecioara Maria rămâne îngândurată faţă de cele petrecute. Auzind de la înger că şi Elisabeta e pe cale de a deveni mamă, tot prin lucrarea puterii lui Dumnezeu, simte nevoia să-şi destăinuiască starea sa sufletească, tulburarea ei plină de bucurie manifestată de încredinţarea de a-L naşte şi hrăni pe Mesia, pe Mântuitorul lumii. Astfel, ea aleargă degrabă la rudenia sa, Elisabeta, care, ieşindu-i întru întâmpinare, s-a umplut de Duh Sfânt şi cu glas mare a strigat şi a zis: „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este Rodul pântecelui tău. Şi de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu? Că iată, cum veni la urechile mele glasul salutării tale, pruncul a săltat de bucurie în pântecele meu” (Luca 1, 42-44).

Prin aceste cuvinte Elisabeta binecuvintează pe Fecioara Maria că s-a învrednicit de a fi aleasă de Dumnezeu şi binecuvintează Rodul pântecelui ei, adică pe Fiul lui Dumnezeu, Care vine în lume pentru mântuirea ei.

La rândul ei, Fecioara Maria rosteşte un imn de rugăciune, de laudă şi mulţumire lui Dumnezeu, arătând totodată şi binefacerile primite în toate timpurile de poporul ales de la Dumnezeu.

Acest imn de rugăciune, cuprinzând şase ziceri, începe cu un strigăt de laudă: „Măreşte sufletul meu pe Domnul, şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, că a căutat spre smerenia roabei Sale. Ca iată, de acum mă vor ferici toate neamurile. Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt este numele Lui. Şi mila  Lui în neam şi în neam spre cei ce se tem de El.

Făcut-a tărie cu braţul Său, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor. Coborât-a pe cei puternici de pe tronuri şi a înălţat pe cei smeriţi. Pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară, deşerţi. A sprijinit pe Israel, slujitorul Său, ca să-şi aducă aminte de mila Sa. Precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui, în veac”.

Fecioara se bucură că a aflat har înaintea lui Dumnezeu şi că a căutat spre smerenia ei. Şi fiind aleasă a naşte pe Fiul lui Dumnezeu, a cunoscut că va fi fericită şi cinstită de toate neamurile pământului şi puterile cereşti.

4. „Fiule, de ce ne-ai făcut nouă aşa? Iată, tatăl Tău şi eu Te-am căutat îngrijoraţi”.

Una dintre principalele datorii ale fiecărui evreu era de a face măcar o călătorie la Ierusalim, pentru a aduce daruri la Templu, într-una din cele trei mari sărbători: a Paştilor, a Cincizecimii ori a Corturilor. Prin aceasta, evreii îşi manifestau fidelitatea de cetăţeni loiali şi buni credincioşi faţă de statul Israel şi faţă de Dumnezeu. Legea mai prevedea că tinerii de la vârsta de 12 ani devin fii ai Legii, adică: de acum trebuie să cunoască şi să respecte Legea.

Ajungând Iisus Hristos la vârsta de 12 ani, bătrânul Iosif cu Fecioara Maria, L-au luat cu ei la Ierusalim pentru a participa la sărbătoarea Paştilor, care ţinea şapte zile. Sfârşindu-se zilele sărbătorii, cu toţii s-au îndreptat spre casele lor. Cei din Nazaret aveau un loc de întâlnire unde se aşteptau, spre a călători împreuna. După plecarea din Ierusalim, Iosif şi Fecioara Maria au observat că Pruncul Iisus lipseşte, însă au crezut că se află în grupul unor cunoştinţe de-a lor din Nazaret. Ajungând la locul de întâlnire, constată că Iisus nu se află nici aici. Surprinderea şi supărarea lor era cu ata mai mare cu cât niciodată Iisus nu le călcase cuvântul nici nu făcuse nimic fară învoirea părinţilor. Şi cu toa ca făcuseră pe jos cale de o zi, Iosif cu Maria s-au reîntors în Ierusalim, căutându-L plini de îngrijorare prin toata cetatea.

După trei zile de alergătură şi zbucium, au intrat în Templu să se roage lui Dumnezeu şi să-şi aline durerea pricinuită de pierderea lui Iisus. Spre marea lor uimire şi bucurie, L-au aflat aici în mijlocul bătrânilor şi a cărturarilor, punându-le întrebări, ascultându-i şi răspunzându-le, încât toţi cei care-L ascultau se minunau de priceperea şi înţelepciunea Lui. Cu toate că bucuria regăsirii le-a fost mare, Fecioara Maria, cu părintească dragoste, îl dojeneşte pe Iisus prin cuvintele: „Fiule, de ce ne-ai făcut nouă aşa? Iată, tatăl Tău şi eu Te-am căutat îngrijoraţi. Şi El a zis către ei: De ce era să Mă căutaţi? Oare, nu ştiaţi că în cele ale Tatălui Meu trebuie să fiu? ” (Luca 2, 48-49).

Prin aceste cuvinte Iisus voia să le facă cunoscută adevărata Sa menire dumnezeiască şi obârşia Sa divină, Dumnezeu fiindu-I Tată, iar casa Sa, Biserica, având chemarea de a-L descoperi pe Dumnezeu oamenilor.

Adevăruri trăite; Învăţături folositoare, Arhimandrit Serafim Man

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here