Despre citirea sfintelor scripturi şi despre cheia înţelegerii lor

0
101

135293_sfanta-scriptura“Cercetaţi Scripturile, că socotiţi că în ele aveţi viaţă veşnică” (Ioan 5, 39).

“Până voi veni, ia aminte la citit, la îndemnat, la învăţătură” (I Timotei 4, 13).

Una din cele mai mari fapte bune, dintre lucrările duhovniceşti ale monahilor şi ale creştinilor, în general, este citirea Sfintelor Scripturi, care este ca o trâmbiţă ce deşteaptă şi ne adună mintea în frica de Dumnezeu. Acest adevăr îl arată dumnezeiescul Părinte Efrem Şirul, zicând: “Iar în loc de trâmbiţă, să ai dumnezeieştile Scripturi. Căci precum trâmbiţa, strigând, adună pe ostaşi, aşa şi dumnezeieştile Scripturi, strigând către noi, ne adună gândurile în frica de Dumnezeu, căci gândurile sunt nişte ostaşi care bat război împotriva vrăjmaşilor împăratului. Precum trâmbiţa, strigând în vremea războiului, deşteaptă râvna vitejilor împotriva vrăjmaşilor, tot astfel, dumnezeieştile Scripturi deşteaptă inima ostaşilor duhovniceşti şi a nevoitorilor spre lucrarea bunătăţii” (Cuv. pentru toată întrarmarea către monahi, tom. 3, p. 279).

Dumnezeiescul Părinte Isaac Sirul, arătând că citirea Sfintelor Scripturi ne ajută la adunarea gândurilor din risipire, ne învaţă, zicând: “In vremea in care mintea ta este risipită, să petreci în citire mai mult decât în rugăciune. Cinsteşte citirea, de este cu putinţă, mai mult decât privegherea, căci citirea este izvor al rugăciunii curate” (Cuv. 34, Op. cit., p. 179). în alt loc arată că “citirea Sfintelor Scripturi adună şi împuterniceşte mintea” (Cuv. 29, p. 154). Tot el zice: “îndeletniceşte-te cu citirea Scripturilor şi a vieţilor sfinţilor, care îţi arată calea subţirătăţii vederii, deşi nu simţi dulceaţa de la început”, arătând apoi că “cel ce stăruieşte în această lucrare, îşi mută treptat vederea de la cele pământeşti la cele cereşti” (Cuv. 23, p. 126).

Dumnezeiescul Părinte Efrem Şirul, arătând că citirea Sfintelor Scripturi adună şi luminează mintea, zice: “Citirea dumnezeieştilor Scripturi strânge mintea ta care se rătăceşte şi îi dă cunoştinţa lui Dumnezeu. Căci este scris: Indeletniciţi-vă şi cunoaşteţi că Eu sunt Dumnezeu (Psalm 45, 10). Iar de nu ştii să citeşti, zice acelaşi sfânt părinte, lipeşte-te acolo unde auzi citindu-se şi te vei folosi” (Cuv…, p. 280-281). încă şi marele Apostol Pavel îndeamnă pe ucenicul său Timotei a se îndeletnici cu citirea Sfintelor Scripturi, zicându-i: Până voi veni, ia aminte la citit (I Timotei 4, 13).

Dumnezeiescul Părinte Ioan Scărarul, arătând folosul citirii Sfintelor Scripturi, zice că “un suflet care ziua şi noaptea cugetă neîncetat la cuvântul lui Dumnezeu, şi în somn se îndeletniceşte cu acelaşi lucru. Această consecinţă este o adevărată răsplătire de la Dumnezeu, pentru lucrarea cea dintâi, spre a goni duhurile şi nălucirile cele viclene” (Cuv. 20 din Scară, C. 20, p. 190). Sfântul Efrem Şirul, arătând ce fel de Scripturi trebuie să citească cel ce lucrează nevoinţa, zice: “Citirea Sfintelor Scripturi poate să lumineze şi să adune mintea foarte mult, căci ele sunt graiuri ale Sfântului Duh şi pe cei ce le citesc îi înţelepţesc. Fiind lucrător, citeşte cărţile lucrătoare ale Părinţilor, căci, împlinindu-le pe acestea, citirea celorlalte devine de prisos. Stăruieşte să înveţi înţelepciunea şi lucrarea mântuirii mai mult din osteneli, iar nu numai din citirea cărţilor” (Cuv. 27, p. 385).

De asemenea, dumnezeiescul Părinte Ioan Gură de Aur, prea fericitul dascăl al lumii, zice despre citirea dumnezeieştilor Scripturi: “Mare bunătate este, iubiţilor, citirea dumnezeieştilor Scripturi. Aceasta face sufletul filozof. Aceasta mută mintea la cer. Aceasta face pe om mulţumitor. Aceasta face ca să nu ne îndeletnicim cu nimic din lucrurile lumii acesteia şi, privind la răsplătirea stăpânului, să lucrăm toate cele bune”. Şi apoi zice: “Pentru aceasta, vă rog, cu multă osârdie să citim Sfintele Scripturi, căci dacă vom citi adeseori cele ce se află acolo, vom dobândi cunoştinţă” (împărţirea de grâu, Cuv. 43, p. 372, Buzău, 1833). După care zice: “Pentru aceasta vă rog să dobândiţi şi cărţi şi împreună cu cărţile să ţineţi înţelegerile şi să le scrieţi în inimile voastre. Şi, ori de vom înţelege puterea celor scrise, ori de nu o vom cunoaşte, totuşi, să le citim adeseori. Căci citirea permanentă face pomenirea neştearsă şi, de multe ori, ceea ce astăzi, citind, nu am putut afla, aceasta iarăşi mâine citind-o, o vom afla, căci Iubitorul de oameni, Dumnezeu, va lumina nevăzut mintea noastră” (Ibidem.p. 375-376).
Aşadar, am arătat, cu mărturii din Sfânta Scriptură şi de la Sfinţii Părinţi, care este folosul ce ni se pricinuieşte din citirea Sfintelor Scripturi şi că, prin citirea lor, mintea noastră se deşteaptă, se adună din risipire, se cucerniceşte, se luminează şi i se dă cunoştinţa de Dumnezeu. Fiindcă la toată fapta bună se agaţă şi se amestecă şi răutatea, spre a zădărnici folosul faptei bune, dumnezeieştii Părinţi ai Bisericii lui Hristos ne-au arătat unele ispite care se alătură minţii noastre, în vremea citirii Sfintelor Scripturi, învăţându-ne totodată şi cum să ne ferim de ele.

Iată ce zice în această privinţă dumnezeiescul Părinte Efrem Şirul: “Caută, când vrei să citeşti, să nu te împiedice pe tine vrăjmaşul, aducând asupra ta trândăvie şi aruncându-te pe tine în ispite, zicându-ţi: fa întâi cutare lucru! Căci toate acestea le aduce asupra ta, ca să te împiedice să citeşti şi să te foloseşti. Fă-te ca un cerb ce însetează şi doreşte izvoarele apelor, adică dumnezeieştile Scripturi. Astfel, să alergi şi să bei din ele spre a-ţi răcori setea ce te arde prin patimi. Bea împreună şi folosul dintr-însele. Când îţi va dărui ţie Domnul să citeşti şi să cunoşti din ele vreun cuvânt, să nu treci peste el aşa cum s-ar întâmpla. Ci să-1 cugeţi în mintea ta şi în pomenirea ta să-1 păzeşti neşters, căci scris este: Intru îndreptările Tale voi cugeta; şi iarăşi: In inima mea am ascuns cuvintele Tale ca să nu greşesc Ţie; şi iarăşi: Prin ce-şi va îndrepta tânărul calea sa? Prin păzirea cuvintelor Tale (Psalm 118, 9). Când citeşti, s-o faci cu sârguinţă şi cu osteneală şi cu multă statornicie să citeşti, trecând stihul. Nu te grăbi ca să treci numai filele, ci, de este trebuinţă, şi de două ori, şi de trei ori, şi de mai multe ori citeşte stihul ca să înţelegi puterea lui” (Cuv. pentru răbdare şi umilinţă, tom. 3, p. 140-143).

Dacă vor aduce diavolii îndoială asupra noastră pentru vreun stih din Sfânta Scriptură şi ne-ar zice prin gând: “vezi că nu este aşa cuvântul acesta, şi cum poate să fie aşa?” şi altele de acest fel, tu să zici către acel gând de îndoială sau de hulă: “Treci înapoia mea, satano! Căci cuvintele Domnului sunt cuvinte curate, ca nişte argint lămurit cu foc şi curăţit de şapte ori (Psalm 11, 6) şi nimic nu este strâmb sau răzvrătitor în ele. Ci toate sunt bune înaintea celor ce înţeleg şi drepte celor ce află cunoştinţă. Iar eu sunt nepriceput şi nu le cunosc”. Dumnezeiescul Părinte Isaac Şirul, arătând că mare primejdie este a iscodi cineva Sfintele Scripturi care sunt mai presus de înţelegerea sa, zice: “Cel ce se obrăzniceşte şi îndrăzneşte în înţelegerea Scripturilor celor mai presus de dânsul este ameninţat cu pierzare. Deoarece caută cele mai presus de dânsul, nea-ducându-şi aminte de cuvântul scris: Cele mai presus de tine nu le căuta şi cele mai tari decât tine nu le cerceta nebuneşte. Cele ce s-au poruncit ţie, acestea cugetă-le cu cuviinţă că nu îţi sunt de trebuinţă cele ascunse. Că pe mulţi i-a înşelat părerea lor şi socoteala rea care a făcut să alunece cugetele lor (Isus Sirah 3, 20-23). Şi iarăşi să-şi aducă aminte de cuvântul Sfintei Scripturi care zice; Că nu sunt sfaturile Mele ca sfaturile voastre, nici căile Mele, precum căile voastre, zice Domnul. Că pe cât este cerul departe de pământ, aşa departe sunt căile Mele de căile voastre, şi cugetele Mele de cugetele voastre (Isaia 5, 89). Deşi cuvintele Domnului sunt mai dulci decât mierea şi fagurul (Psalm 118, 103); totuşi, ni se cuvine a gusta din ele cu măsură, după cuvântul: Când vei afla miere, cu măsură mănâncă dintr-însa, ca nu, săturându-te, să o verşi (Proverbe 25, 16). Şi iarăşi; Că precum nu este bine a mânca miere multă, tot astfel nici a iscodi dumnezeieştile cuvinte (Proverbe 25, 57), ca nu, voind a vedea lucrurile cele de departe, să vedem nălucire în locul adevărului (Sfântul Isaac Sjrul, Op. cit,, Cuv. 23, p.127).

Urcuş spre înviere, Arhimandrit Cleopa Ilie

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here