Despre biruinţa cea mai de pe urmă

0
127
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI
Despre biruinţa cea mai de pe urmă
Despre biruinţa cea mai de pe urmă

Despre biruinţa cea mai de pe urmă

Toate presimţirile noastre despre biruinţa cea mai de urmă a binelui sunt făgăduinţe ale lui Dumnezeu săpate în inimile noastre.

Oricât de pătate de păcate ar fi aceste înscrisuri, omul duhovnicesc le va citi limpede – chiar şi cel neduhovnicesc, măcar în anumite clipe, nedesluşit le va bănui.

Dreptatea va înfrânge nedreptatea.

Viaţa va birui asupra morţii.

Bucuria va înghiţi tristeţea.

Lumina va risipi întunericul.

Dragostea îşi va întemeia împărăţia sa, în care ura şi răutatea nu vor avea loc.

Omul va întineri la vederea lui Dumnezeu, şi omul-animal va deveni dumnezeu-om.

Toate acestea – şi tot restul binelui – sunt făgăduinţe ale lui Dumnezeu săpate în inima omenească cea învăluită de întuneric şi tristeţe.

Despre biruinţa cea mai de pe urmă

Şi toate aceste făgăduinţe sunt arătate, mai mult decât dovedite! – sunt arătate în persoana lui Iisus Hristos, aşa cum zice Apostolul: „Căci câte sunt făgăduinţele lui Dumnezeu, întru el sunt «Aşa»; şi întru el este Amin-ul.” (II Cor. 1:20)

Toate bunele nădejdi omeneşti şi-au găsit în Hristos împlinirea, un Aşa neclintit şi un Amin puternic. Acesta este singurul optimism care are temei istoric şi adevăr faptic. Orice alt optimism este doar teorie, al cărui nume este „poate.”

Sfântul Nicolae Velimirovici Episcopul Ohridei şi Jicei, “Gânduri despre bine şi rău”, Editura Predania, Bucureşti, 2009