– Ce ne puteţi spune despre Acatistul Sfântului Calinic de la Cernica, compus de Înaltpreasfinţia voastră? Cărui fapt datorăm această frumoasă piesă a literaturii noastre religioase?
– Aceste file de acatist sunt scrise pentru doi sfinţi. Primul este Sfântul Ioan Valahul, martir creştin din secolul al XVI-lea, martirizat la Constantinopol de către turci (grecii l-au canonizat cu mult înaintea noastră). De cum i-am citit biografia mi-a fost drag acest copilandru, care a făcut neamul nostru să dea un sfânt de timpuriu. Apoi mai este scris şi pentru Sfântul Calinic de la Cernica. Trebuie să vă spun că aceste file de acatist nu sunt o carte de imne, ci o carte de literatură, de poezie. Nu sunt destinate cultului, adică să fie citite în biserică sau ca rugăciune.
Am început să le scriu prin anii ’50 şi am scris această poezie religioasă în cinstea celor doi sfinţi ca pe o datorie de suflet, cu foarte multă dragoste, iubindu-i pe amândoi. Am adoptat canonul, deci forma fixă a acatistului, care înseamnă un număr regulat de versuri, de refrene, de rime. Mai mult decât atât este penibil ca autorul să-şi explice propria lui operă; aceasta o pot face alţii. Eu am făcut-o ca să fie citită. Le-am desăvârşit în timp ce mă găseam în America, unde am scos şi prima ediţie, nepusă în comerţ, ci doar pentru prieteni.
Rugăciunea, izvor de putere în încercările vieţii, Mitropolitul Bartolomeu Anania
Jurnal Spiritual
