Prin păcatele trupeşti mintea omului se împarte

0
471
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

desfrâul„Dacă eşti credincios, ai şi înfrânare. Unuia, care vorbise într-o predică despre relaţiile trupeşti libere, i-am făcut observaţie aspră. Desfrâul deschide drumul catre iad. Creştinismul provine din feciorie, iar aceasta este un lucru de mare cinste. Pilde avem pe Maica Domnului, Sfântul Ioan Botezătorul…

 

Parabola Fiului desfrânat

Atunci când vorbeşti cu femei, să le acorzi cinste, precum a făcut Avva Zosima cu Sfânta Maria Egipteanca. Dar să fii atent, căci chiar şi cel mai mic gând viclean va întina inima ta. Să petreci în curăţie. Şi dacă vreo femeie te va provoca, să-i spui:

– Dacă intră la mijloc dragostea trupească, vom cădea în noroi.

Iar atunci când te cuprinde această poftă, singura frână care te poate opri este dorinţa de a-ţi păstra cinstea.

Parabola fiului desfrânat ne îndeamnă pe fiecare să spunem de treizeci, patruzeci,  cincizeci de ori «Am păcătuit. Doamne!»

Prin păcatele trupeşti mintea omului se  împarte. Atunci când cineva se aruncă în  păcat, nu rămâne curat, inima lui nu mai  este curată. Evanghelia spune că cei curaţi îl vor vedea pe Dumnezeu. De aceea oricât i-ai vorbi omului trupesc şi lumesc, el nu va crede în învierea morţilor. Astăzi lumea este tulbure. În războiul cu albanezii un soldat s-a dus şi a desfrânat, dar de îndată ce s-a întors în front, un glonţl-a şi omorât. Păcatul atrage moartea.

Mama ne spunea:

 – Să fiţi curaţi atunci când la cununie vi se vor pune cununile pe cap şi veţi îngenunchea sub Evanghelie!

Desfrâul este forma de pacat prin care celelalte pacate intra.

 Atunci când eram militar în Kalamata, într-o după-amiază ne-au dat voie să ieşim în oraş. Aşa cum mergeam singur, deodată un consătean de-al meu m-a prins de mână şi m-a tras cu forţa voind să mă bage într-o casă de desfrâu. Acesta fusese înăuntru mai înainte, iar când a ieşit, m-a văzut şi s-a năpustit asupra mea. Mă silea să mergem înăuntru. Atunci i-am spus:

– Mama mi-a spus: «Să staţi sub Evanghelie ca florile».

Cuvintele acestea m-au ajutat în toată viaţa mea să nu cad. De îndată ce i-am spus aceste cuvinte, acela m-a lăsat. Bine că nu m-am dus, căci atâta vreme cât tânărul rămâne curat şi nu ştie despre astfel de lucruri nu este atras de poftă. Dacă aş fi mers, aş fi învăţat să fac păcatul.

Desfraul reprezinta cea mai mare cadere.

Cea mai mare cădere este desfrânarea şi cea mai mare măiestrie a satanei este să-l atragă pe om în aceasta. Dar puterea şi bunătatea lui Dumnezeu nu îl părăsesc pe om. Căci atunci când eram foarte păcătoşi a venit Hristos să-i mântuiască pe oameni. Biserica noastră se întemeiază pe viaţa trăită în feciorie. Priveşte la Sfântul Ioan Ȋnaintemergătorul. Diavolul, când vede un om curat îşi dă toată silinţa ca să-l întineze.  Atunci acela strigă: «Dumnezeul meu, mântuieşte-mă!» Şi îndată este înconjurat de  puterea cea mare a lui Dumnezeu. Dacă  crede, omul şi-a zidit casa pe piatră. Dacă ai credinţă tare, celălalt nu te poate atrage  în păcat.

Nu poti apuca doi harbuji cu o mână.

Mai târziu, când trebuia să ne eliberăm, ne-a venit ordin de detaşare. Aveam comandant pe Sotirios Kudunas şi de la Kalamata trebuia să mergem în Serbia. Ne-au trebuit trei zile şi trei nopţi ca să ajungem la Tesalonic. Acolo am rămas peste noapte la un hotel şi, din pricina oboselii, am căzut ca nişte morţi. La miezul nopţii a intrat în cameră o femeie şi a început să mă gâdile la picior. Eu nu am deschis ochii, ci numai i-am spus:

– Suntem morţi de oboseală. Pleacă de aici!

 Atunci aceea m-a lăsat şi a plecat. Nu m-am lăsat târât în murdărie.

Nu poti apuca doi harbuji cu o mână. Să lucrezi, dar să şi umbli nopţile. Lucruri de prisos nu am făcut. Nu mergeam în plimbări, deşi eram luat în râs de mulţi.

Ca aurul în topitoare, Viaţa mucenicească a unui Iov al zilelor noastre, Traducere din lb. greacă de Ieroschim. Ştefan Nuţescu, Schitul Lacu- Sf. Munte Athos

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here