Invenţii care au schimbat lumea – Desene animate

0
2010
Translate in

deseneDespre desene se pot spune multe. Desenele animate, insa, sunt imagini desenate prezentate în succesiune  rapidă, pentru a da impresia de mişcare continuă. Principiul desenelor animate, bazat pe inerţia vizuală a retinei, a fost elaborat cu câteva decenii înainte de apariţia primului film.

 

Joseph Plateau

Unul din cele mai vechi dispozitive cu succes comercial a fost fenakistoscopul, inventat în 1832 de belgianul Joseph Plateau. Acesta consta dintr-o secvenţă de imagini – desenate pe un disc de carton care dădea iluzia de mişcare atunci când era învârtit şi urmărit printr-o oglindă de vizionare. În 1834, Willian Horner a inventat zoetropul, un tambur de jur împrejurul căruia se puteau fixa benzi de carbon imprimate cu diverse imagini. Şi în acest caz tamburul era rotit şi privitorul vedea imaginile în mişcare.

În 1876, Emile Reynaud a adaptat acest gen de divertisment de salon aşa încât să poată fi prezentat publicului mult mai numeros dintr-o sală de teatru. Reynaud a pictat benzi de celuloid şi, printr-un sistem de oglinzi, a trimis frumoasele imagini pe un ecran. Pentru prima dată desenele animate înfăţişau personaje care aveau o anume căldură a personalităţii, prevestind marea eră Disney din secolul următor.

Apariţia filmului cinematografic din bandă de celuloid perforaţii lateral a făcut posibilă crearea filmelor animate, aşa cum le ştim astăzi. A fost un proces care a evoluat treptat, dar îl putem considera pe J. Stuart Blackton inventatorul filmului de desene animate. El a produs, în 1906, Faze hazlii cu feţe caraghioase, primul dintr-o serie de filme animate de succes. În acelaşi an, Blackton a făcut experimente cu tehnica stop-cadru. Acestea presupun ca obiectele sa fie fotografiate, apoi mişcate şi fotografiate din nou, cadru cu cadru.

Proiecte ambitioase

A utilizat-o în filmul său „Hotelul bântuit” aceeaşi tehnică avea să fie folosită mai târziu de Ray Harryhausen pentrui efectele sale speciale cu monştri. În Franţa aveau loc realizări asemănătoare: Emile Cohl lucra la un gen de animaţie în care se foloseau siluete schematice, mult mai puţin sofisticate decât desenele lui Blackton, realizate în stilul benzilor desenate din ziare.

Un mare pionier din acea perioadă de copilărie a desenelor animate a fost Winsor McCay. El a produs câteva filme elegante şi pline de imaginaţie, printre care Micul Nemo în Slumberland şi Visul prietenului iepure. McCay a făcut o copie color a Micului Nemo pentru a-1 utiliza în spectacolul său de vodevil din 1911. Gertie Dinozaurul, realizat în acelaşi scop în 1914, a impus noi standarde în desenarea personajelor şi crearea unei mişcări mai fluide şi mai realiste; a dat, de asemenea, o viaţă proprie creaturilor animate personalizate. McCay a fost un om remarcabil. Printre alte proiecte ambiţioase ale lui s-a numărat filmul Scufundarea Lusitaniei, din 1918.

Desene animate pentru copii de la Walt Disney

Pat Sullivan a fost un american născut în Australia, care şi-a deschis un studio în New York. Acolo a exploatat talentul unui tânăr animator. Se numea Otto Messmer şi a făcut o mare vedetă dintr-unul din personajele desenate de Messmer, un viclean motan negru numit Felix. S-a produs o întreagă serie de filme de o bobină cu Felix Motanul. Tânărul Walt Disney 1-a urmărit pe Messmer la lucru şi a învăţat de la el. Disney, angajat la studioul Laugh-o-Gram Films din Kansas City, a împrumutat construcţia lui Felix Motanul pentru propriul său Oswald Iepurele Norocos. Disney ar fi mers înainte cu Oswald, dar o dispută legată de drepturile asupra personajului l-a făcut să-i taie urechile lui Oswald, transformându-l în şoarece.

Walt Disney şi-a început viaţa publică la 17 ani. Atunci s-a făcut şofer de ambulanţă la Crucea Roşie pentru trupele americane din Franţa în 1918. După ce Primul Război Mondial a luat sfârşit, a lucrat câţiva ani ca artist comercial; apoi a devenit desenator la Kansas City Film Advertising, între 1920 şi 1922.

Disney a lucrat la mai multe filme de desene animate la Hollzwood, creând comediile Alice. A creat şi a produs primele desene animate Iepurele Oswald, în 1926. Disney a realizat primul film cu Vaporaşul Willie, în 1928. Acum ni se pare firesc ca filmele să aibă sonor, dar până atunci toate filmele de desene animate fuseseră mute. Sunetul sincronizat a contat imens, îmbunătăţind cu mult iluzia de realitate.

Vaporaşul Willie a stârnit entuziasmul Americii.

Filmul îl prezenta şi pe Mickey Mouse. Acesta este probabil cel mai îndrăgit personaj de desene animate din toate timpurile. De atunci înainte Mickey Mouse a devenit un preferat al publicului. Disney a fost ajutat enorm de prietenul lui copilărie, Ub Iwerks. Iwerks 1-a urmat pe Disney în industria filmului şi a devenit „vrăjitorul” lui; Iwerks,a fost cel care a creat camera multiplan şi tehnicile de sincronizare. Acestea au dat puternica impresii tridimensionalitate a filmelor din seria Mickey Mouse şi Silly Symphonies. Disney se străduia să îşi aducă personajele cât mai aproape de viata reală.

În seria scurtă de desene animate Silly Symphonies Disney i-a introdus pe Donald Duck, Pluto şi celelalte personaje care au devenit repede foarte populare. De fapt, aceste desene animate în culori constituie cel mai gustat divertisment de pe ecran.

Mickey Mouse a devenit, şi el, ceva mai mult. Disney avea un simţ comercial puternic, şi cu Mickey Mouse a pus bazele unui uriaş imperiu comercial profitabil.

Fantasia a fost o experienţă de alt gen.

Disney a fost un deschizător de drumuri cu filmele sale de desene animate de lung metraj în culori. Acestea presupuneau desenarea de mână a unui număr enorm de imagini, muncă împărţită în cadrul un echipe de artişti dedicaţi. Disney era foarte prietenos şi cerea angajaţilor standarde incredibil de înalte. Primul dintre aceste proiecte foarte ambiţioase a fost Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici, care a avut premiera în 1937. Filmul a fost – şi este încă – foarte popular. Primirea de care s-a bucurat l-a încurajat pe Disney să realizeze şi alte lung-metraj de  desene animate: Pinocchio, Dumbo, Bambi, Doamna şi vagabondul şi Frumoasa din pădurea adormită. Toate au devenit clasice ale secolului al XX-lea.

Fantasia a fost o experienţă de alt gen. Disney a luat o partitură orchestrală, dirijată de Leopold Stokowski, şi a făcut un film de desene animate sincronizat cu muzica. Multe dintre efecte erau fantastice, iar opera este de o măiestrie remarcabilă, dar Fantasia nu are intrigă şi nu a căpătat niciodată popularitatea Albei-ca-Zăpada. După cel de-al Doilea Război Mondial, Disney a revenit la lung-metrajele de desene animate; a inregistrat alte două succese uriaşe: Cenuşăreasa, în 1950, şi Alice în Ţara Minunilor, în 1953.

Disney a revolutionat divertismentul popular.

Cu Vaporaşul Willie, Walt Disney a lansat o formă de artă minoră, scurt-metrajull  alb-negru de desene animate, şi a dezvoltat-o, transformând-o  într-o formă de artă majoră care a devenit un divertisment de masă.

A fost o revoluţie în divertismentul popular. Disney a introdus o serie de personaje care au devenit idoli ai culturii populare a secolului al XX-lea. Fără îndoială, mereu blajinul şi optimistul Mickey Mouse a fost cel mai popular dintre toţi. În diversele sale ipostaze, în film, pe abţibilduri lipite pe maşini sau în persoană la Disneyland, Mickey Mouse a devenit o celebritate. Succesul uriaş al lui Disney în popularizarea desenelor animate a încurajat multe alte campanii să le producă, generând ceea ce a ajuns o adevărată cultură a desenelor animate. Câteva studiouri mari şi-au încercat mâna şi cu desenele. MGM a produs Barney Bear, Paramount Popeye, Universal Woody ciocănitoarea buclucaşă, Warner Bross Looney Tunes, iar  Hanna-Barbera a produs Scooby-Doo şi Familia Flintstones.

Invenţii care au schimbat lumea, Rodney Castleden

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here