Demnitatea eshatologică a omului ca fundament al unui etos al păcii, al frăţietăţii şi al solidarităţii sociale

135041_duminica-ortodoxieiA fi creştin înseamnă a fi părtaş la darurile lui Hristos, în special la darul învierii, cum spunea Părintele Teofil Pârâianu. Creştinul ortodox are o datorie eshatologică în istorie, anume de a trăi şi împărtăşi celor din jurul său din darurile lui Hristos. Existenţa umană şi existenţa în general se bazează pe darul lui Dumnezeu. Noi trăim prin harul lui Dumnezeu şi ne bucurăm de linătatea de relaţii cu alte făpturi prin darul înţelepciunii şi unătăţii dumnezeieşti.

Dacă viaţa umană este un dar al lui Dumnezeu atunci şi respectul nostru faţă de ceilalţi oameni si fata de creaţie este egat de darul dumnezeiesc al existentei. Respectul faţă de eilalţi oameni este respectul faţă de darul dumnezeiesc al eluilalt. Dumnezeu ne iubeşte şi nu ne lasă singuri, dăruindu-e nu numai viaţa ci şi posibilitatea dezvoltării talanţilor noştri rin iubirea si comuniunea cu ceilalţi şi cu creaţia.

Existenţa umană şi cosmică este hristocentrică, adică arcată de darurile dumnezeieşti ale înţelepciunii Fiului lui umnezeu. Faptul însuşi că noi oamenii putem gândi, vorbi şi omunica unii cu alţii, ne putem bucura de frumuseţea naturii şi de iubirea lui Dumnezeu, se bazează pe prezenţa raţionalităţii umnezeieşti în lume. Există un element de bază care facilitează c^asta comunicare şi care, în acelaşi timp ne invită la “‘mai multă comuniune. Mântuitorul Hristos cel înviat împărtăşeşte Apostolilor şi lumii întregi din Duhul Său cel Sfânt – Duhul vieţii al al iubirii veşnice.

 

Integrarea omului în lume şi în societate nu se bazează deci în primul rând pe socializarea fiecăruia, ci pe ontologia/pe datele sau amprenta divină în creaturi. Fără acest aspect al raţionalităţii, sensibilităţii şi conştiinţei de sine nu ar putea fi posibilă nici educaţia, nici integrarea în familie şi în societate.

 

  1. Darul iertării păcatelor

Conştiinţa iertării păcatelor ţine de conştiinţa condiţiei noastre umane (conditio humana) de fiinţe păcătoase (homo peccator), dependente de darul lui Dumnezeu, de iertarea Creatorului.

Creştinul este părtaş la iubirea iertătoare şi creatoare a lui Dumnezeu. Iertarea este un dar şi o datorie în acelaşi timp. Fiind iertaţi avem datoria să iertăm. Fiind conştienţi de iertarea dumnezeiască suntem datori de a ierta celor din jurul nostru şi de a contribui astfel la un climat al împăcării, al păcii şi al bunătăţii în lume.

Creştinul contribuie la transformarea mediului în care trăieşte propagând sau iradiind în lume din lumina iertării şi împăcării dumnezeieşti. Creştinul împăcat cu Dumnezeu, cu Sfânta Biserică şi cu lumea este o sursă transfiguratoare iertării, a reconcilierii şi a păcii.

  1. Iertarea prin prezenţa Duhului Sfânt

A fi iertat şi iertător ţine de prezenţa Duhului Sfânt în om. Dacă suntem un „templu al Duhului Sfânt” atunci vom iradia din energia şi lumina dătătoare de viaţă a Duhului Sfânt, vom transmite în lume din frumuseţea păcii şi armoniei necreate a împărăţiei lui Dumnezeu.

Calitatea omului de împăciuitor şi iertător este un dar şi datorie creştină fundamentală. Creştinul există nu numai datorită iubirii lui Dumnezeu ci şi în şi pentru această iubire Omul este fiinţa capabilă de a deveni o prezenţă a frumuse iertătoare şi transfiguratoare a Duhului Sfânt în lume.

Pe urmele iubirii, Daniel Munteanu

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here