De vorbă cu Diana Ursachi, autoarea cărții „Și acolo ce-o să faci? Ghidul tău de burse, studii și joburi în străinătate”

0
286
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI
Diana UrsachiBăcăuanca Diana Ursachi este o tânără curajoasă și ambițioasă, absolventă a Colegiului Național „Ferdinand I”, care și-a urmat vocea inimii și a plecat încrezătoare, cu visele mari adunate în bagaje mici, să-și construiască un viitor printre străini. A avut curajul să îndrăznească, să spere la o viață mai bună și să viseze la o carieră profesională de succes.

A lăsat acasă familie, prieteni și o viață personală împlinită. Privind în urmă, nu are regrete. A făcut ce a simțit.

A fost bursieră a Guvernului american, a locuit și a studiat șapte ani în SUA, Belgia, Ungaria. A lucrat la Comisia Europeană, pentru Guvernul statului Oregon, la Compania Națională de Telecomunicații din Ungaria, iar acum este angajată a unei companii de consultanță din Belgia, de unde are posibilitatea să călătorească oriunde în Europa. A revenit acasă, printre băcăuani, să-și lanseze cartea –  „Și acolo ce-o să faci? Ghidul tău de burse, studii și joburi în străinătate” – și să împărtășească din experiența proprie, drumul către succes în afara granițelor țării. A venit să demonstreze tinerilor că se poate. Succesul poate fi atins, dacă crezi în tine și îți păstrezi mintea și inima libere.

 De ce ați ales să scrieți un ghid pentru tinerii care vor să-și construiască un viitor în străinătate? De ce tocmai o carte pentru tineri, despre tineri?

Îmi amintesc câtă frustrare m-a măcinat în momentul în care am vrut să merg la studii și căutam informații, dar nu mi-era clar dacă ceea ce găsesc este relevant și, mai ales, dacă este relevant și pentru România. Întotdeauna există un mic asterisc la foarte multe condiții impuse în străinătate: except for Romania and Bulgaria. M-am confruntat direct cu toate lucrurile acestea. Și-am spus așa: ce pot să dau eu tinerilor din România, dat fiind faptul că mă pasionează atât de mult educația, încât să le ușurez drumul? M-am uitat pe piața de carte din România, am văzut că nu există nimic de genul acesta. Tot ce există sunt niște ghiduri traduse, din import, dar care nu răspund, neapărat, cerințelor locale. Din informația care este disponibilă gratuit pe internet este foarte greu să diferențiezi între ceea ce este relevant și irelevant. Ce se aplică românului și ce nu. Așa m-am hotărât să strâng într-o carte tot ceea ce mi-aș fi dorit eu să știu înainte să plec, pentru a le fi altora mai ușor.

Cei care au răsfoit cartea, mi-au spus că nu se așteptau să aibă atât de multe detalii practice. Am vrut ca această carte să nu semene deloc cu niciun manual pe care l-am avut în școală. Este o carte practică, scrisă pe limba tuturor, cu multe exemple, pentru ca omul să nu întoarcă pagina fiind confuz. Cei care o achiziționează au acces la o bază de date cu burse care le ușurează drumul căutării.

Unde lucrați în momentul de față?

În momentul de față lucrez la propria mea afacere, privind consultanța în educație. Mi-am luat un an sabatic de la serviciul actual. Lucram în Belgia, unde făceam consultanță pe strategie de afaceri, în Bruxelles. Sistemul belgian permite angajaților ca, după o perioadă lucrată la anumite companii, să-și poată lua un an liber fără nici o justificare în care primesc și o alocație de la stat pentru a călători sau a-și stabili o afacere. Am profitat și-am zis „Hai să nu stau în Thailanda la plajă, hai să scriu o carte în timpul ăsta!”.

Care sunt avantajele și dezavantajele studiului sau lucrului în străinătate, judecând după experiența proprie?

Primul dezavantaj pentru mai toți românii este lipsa banilor, pentru că a studia implică a locui în străinătate, iar costurile sunt foarte diferite de cele din România. Sunt oameni care pleacă, descoperă acolo dificultăți, spun că nu s-au gândit la acest lucru și sunt surprinși. Cred că prohibiția banului este principalul vinovat.

Avantajul este constituit de faptul că atunci când ajungi acolo la o universitate de top reușești să înveți practic tot ceea ce ai nevoie. Diferența între cursurile la care am participat în țară și cele din străinătate este că acolo este foarte multă practică. Orice materie se finalizează printr-un proiect practic pentru o companie reală. Ceea ce nu se întâmplă aici. Nu era nimic fictiv. Am făcut consultanță pentru Guvernul statului Oregon, am lucrat pentru Microsoft, am ajutat o companie americană să acceseze piața din Europa prin serviciile pe care le oferea.

Ce mi-a plăcut foarte mult este că acolo profesorii mă încurajau să gândesc liber.

Aveam de citit acasă foarte mult, iar în clasă se purtau dezbateri. Nimeni nu venea să-ți dicteze. Niciodată n-am primit răspunsuri finale, de genul „Îți spun eu că așa e”.

Ești încurajat să gândești liber și să probezi ceea ce ți se spune. Acesta mi s-a părut principalul avantaj. Îndiferent că te decizi să lucrezi în țară sau în străinătate, este important să o faci în cunoștință de cauză. Să nu mergi ca o oaie după turmă. Trebuie să știi de ce faci ceea ce faci. Dacă nu-ți mai place ce faci, ai alternative. Cartea nu este doar o autobiografie, cuprinde interviuri cu aproximativ 100 de alți români care lucrează sau studiază la universități de top, pentru că am vrut ceva mai sistematizat, mai științific. Să vadă din experiențele celorlalți că într-adevăr se poate fără pile și fără relații. Depinde doar de cât efort ești dispus să depui. Eu am primit foarte multe „nu-uri” înainte să primesc „da-uri”. Diferența între mine și alți colegi este că eu am perseverat și iată-mă acum aici.

Cum simțiți tinerii din ziua de astăzi, în ceea ce privește construirea unui viitor, a unei cariere profesionale peste hotare?

Cred că sunt foarte deschiși la multe lucruri, dar îi găsesc mult mai naivi decât acum 10, 12 ani. De ce? Au atât de multe opțiuni și atât de puțină îndrumare, încât le este foarte greu să-și găsească drumul. La 18 ani, nu știi ce vrei, să fim serioși. De multe ori, nu știi nici la 30, nici la 40. Dacă nu ai modele la care să te uiți cu încredere, nu știi ce să faci. La un moment dat, trebuie să alegi o opțiune. Dacă nu ai pe cineva acolo să te sprijine, să balansezi avantajele, dezavantajele, nu știi ce vrei. Mulți vor să se facă manageri, dar dacă îi întrebi nu știu cu ce se mănâncă sau ce înseamnă.

Mai există dorința de a continua studiile în afara granițelor țării? Mulți se pierd pe parcurs…

Asta depinde de fiecare. Chiar discutam cu niște prieteni români care regretă acum că nu au luat deciziile potrivite mai devreme. Să pleci în străinătate, presupune să ieși foarte mult din zona de confort. Lași acasă familie, poate un partener de viață, casă, copii, o viață relativ predictibilă. Când pleci în străinătate îți asumi riscul, e posibil ca tot ceea ce vezi aici, acolo să fie total diferit. Foarte mulți se sperie și consideră că este mai comod să stea în banca lor și vor vedea ei ce vor face, pe principiul „Merge și-așa!”. Se trezesc apoi la 30, 40 de ani că nu fac chiar ceea ce le place.

Dacă până atunci n-ai ieșit din zona ta de confort, cu înaintarea în vârstă devine și mai greu. Lipsa modelelor este principalul motiv pentru care tinerii nu reușesc să treacă de acest prag al comodității. Eu am studiat pe banii altora, am obținut burse ca să pot să-mi permit să studiez în străinătate. Oricine ar fi putut spune că impedimentele financiare ar fi trebuit să mă limiteze, dar nu.

Am avut parte de modele, de încurajări și nu mi s-au pus niciodată bețe-n roate. Deși părinții mei și-ar fi dorit să rămân în România să le fiu aproape, întotdeauna mi-au spus că dacă acolo e mai bine pentru mine, va fi și pentru ei. Ușile care mi s-au închis m-au demoralizat, dar după perioada „de doliu”, m-am reorganizat și m-am hotărât ce vreau să fac. Uitați-vă la un copil care învață să meargă, de câte ori cade și totuși, de fiecare dată se ridică. Asta face diferența.

Aveți vreun mesaj pentru tinerii care pornesc acum pe drumul vieții și care doresc în perspectivă să muncească sau să urmeze cursurile unei universități din străinătate? Cum i-ați îndruma?

Să-și urmeze intuiția și se hotărască ce vor să facă mai departe. Să îndrăznească, să aibă curaj și să nu asculte prea mult părerile celor din jur, mai ales pe cele negative. Aud mereu în stânga și-n dreapta: „Nu ieși! Părăsești țara? Ești un nenorocit!” sau „Dacă pleci în străinătate să nu te mai întorci, că nu ai pentru ce”. Nicăieri nu sunt câini cu covrigi în coadă. Oriunde, există și avantaje și probleme.

Dacă vezi cum poate fi altfel decât în țară, ai posibilitatea să compari și să alegi. Un om liber este un om care poate să aleagă, nu un om care urmează turma, pentru că așa i s-a spus că trebuie să facă. Sfatul meu este să încercați, să comparați și să decideți singuri dacă vreți să vă întoarceți. Nimic nu este condamnabil. Poți să te întorci sau poți să rămâi. Important este să decizi tu singur, nu să decidă altul pentru tine, pentru că atunci nu poți spune că ești adult.

Sursa: ziaruldebacau.ro

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here