De unde izvorăște nădejdea creștină?

Nădejdea creștină Nădejdea creștină izvorăște din credința în tot ce ne-a făgăduit Dumnezeu (Gal. 5. 5). Credința ne asigură că Dumnezeu este nelimitat de credincios, puternic și bun, și avem astfel nădejdea că, prin harul Său și prin jertfa Mântuitorului,vom primi de la El bunătățile făgăduite.

Nădejdea își trage obârșia din credință, așa cum copacul odrăslește din rădăcină. Credința adeverește bunătățile făgăduite și putința de ale avea; nădejdea însă ne face să le dorim și să le așteptăm. Credem deci că ,,Cel care a poruncit să nu mințim cu mult mai mult El nu va minți”, de aceea și zice Sfântul Apostol Pavel: ,,Să ținem mărturisirea nădejdii nesmintită, pentru că, credincios este Cel ce a făgăduit” (Evr. 10, 23).

Suntem pătrunși de adevărul lui Dumnezeu, Căruia nici un lucru nu-I este cu neputință (Luca 1,3 ); El este destul de puternic încât să-Și îndeplinească făgăduințele (Rom. 4,21);  Dumnezeu, Care este dragoste (I Ioan 4, 8), dă mai mult decât suntem noi în stare să primim, că Dumnezeu ne-a mijlocit, prin neasemănată jertfă a Fiului Său, fericirea veșnică, precum și mijloacele de a o câștiga: ,,Care pe Însuși Fiul Său nu L-a Cruțat, ci L-a dat morții, pentru noi toți, cum nu ne va da oare toate împreună cu El?”? (Rom. 8, 32).

Neclintita încredere că Dumnezeu este desăvârșit, credincios, puternic și bun, se numește credință în Dumnezeu. Această credință este rădăcina și, cu cât ea este mai puternică, cu atât mai nestrămutată este nădejdea noastră. Credința aceasta a lecuit pe femeia ce se atinsese de poalele veșmântului Mântuitorului, pe când El Se îndrepta spre casa lui Iair (Matei 9,22).

Învățătura de credință ortodoxă”

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here