De prin lume adunate…

0
70
Urmare de aici

Într-o noapte, un beţiv se sprijinea de un pod, când peste el a dat un prieten. Cei doi au început să sporovăiască.

– Ce se vede acolo jos?, a întrebat beţivul.

– Luna, i-a răspuns amicul.

Beţivul a privit din nou, a scuturat din cap cu neîncredere, după care a spus:

– Hm, bine, te cred, dar cum oare am ajuns eu deasupra ei?!

*                      *

*

Un expert în productivitate a făcut odată un raport către Henry Ford.

– După cum vedeţi, domnule, raportul este favorabil, cu excepţia acelui om care stă cu picioarele pe birou. Nu face altceva decât să vă risipească banii.

– Omul acela a avut odată o idee care ne-a adus o grămadă de bani. Cred că îşi ţinea picioarele în aceeaşi poziţie.

*                      *

*

Un sergent i-a întrebat pe recruţi de ce este construit patul puştii din lemn de nuc.

– Pentru că este mai dur decât alte specii de lemn, a răspuns cineva.

– Greşit, a spus sergentul.

– Pentru că este mai elastic.

– La fel de greşit.

– Pentru că străluceşte mai tare. .

– Mai aveţi multe de învăţat, băieţi. Lemnul de nuc este folosit pentru simplul motiv că aşa scrie la Regulament

*                      *

*

 

Un bărbat s-a urcat în autobuz şi s-a trezit lângă un tânăr care era în mod evident un hippy. Nu purta decât un singur pantof.

– Hei, fiule, ţi-ai pierdut un pantof.

– Nici vorbă, omule, am găsit unul.

*                      *

*

– Ai un câine foarte deştept, a spus omul, văzându-şi prietenul care juca un joc de cărţi cu câinele său.

– Nu-i nici pe departe atât de deştept pe cât pare, i-a răspuns amicul. De câte ori prinde o mână bună, dă din coadă.

*                      *

*

Călătorul îngrijorat:

– Pentru numele lui Dumnezeu, de ce au construit gara la trei kilometri de sat?

Cărăuşul bagajelor:

– Probabil că s-au gândit că ar fi util ca gara să fie construită în apropierea şinelor de cale ferată, domnule!

*                      *

*

Un avar se ruga în biserică:

– Doamne, fie numele tău lăudat de-a pururi, dacă mi-ai da o sută de mii de dolari, aş da 10.000 de dolari săracilor. Promit că o voi face. Dacă nu mă crezi, poţi să-i scazi de la bun început şi să-mi trimiţi diferenţa.

*                      *

*

– Cu ce te ocupi?, l-a întrebat o doamnă pe un tânăr, la o petrecere.

– Fac parte din trupele speciale.

– Cred că e groaznic să sari cu paraşuta, a spus doamna.

– Hm, sunt nişte momente destul de dificile.

– Povesteşte-mi experienţa cea mai teribilă pe care ai avut-o.

– Cred că cel mai greu moment prin care am trecut a fost acela când am aterizat pe o pajişte, unde era o plăcuţă indicatoare pe care scria NU CĂLCAŢI IARBA!

*                      *

*

Pe la jumătatea zborului, pilotul s-a adresat pasagerilor:

– Îmi pare rău, dar trebuie să vă informez că ne aflăm la mare ananghie. Numai Dumnezeu ne mai poate salva.

Un pasager s-a întors către un preot şi l-a întrebat ce vrea să spună pilotul:

– A spus că nu mai există nici o speranţă!

*                      *

*

Un beţiv mergea pe stradă, având nişte arsuri pe ambele urechi. Un prieten l-a întrebat ce s-a întâmplat.

– Soţia mea călca. Când a sunat telefonul, am ridicat fierul de călcat şi l-am dus la ureche.

– Bine, dar ce s-a întâmplat cu cealaltă ureche?

– Tembelul acela a sunat din nou.

*                      *

*

Un aspirant l-a întrebat pe poetul sufit Jalaluddin Rumi în ce măsură Coranul merita să fie citit. Iată răspunsul lui Rumi:

– Ar trebui să te întrebi mai degrabă dacă nivelul tău îţi va permite să profiţi de pe urma lui.

 

 

*                      *

                                                   *

În plină piesă de teatru, cortina s-a lăsat brusc şi directorul a ieşit în faţa publicului din sat.

– Doamnelor şi domnilor, a spus el, vă anunţ cu profund regret că actorul principal, nimeni altul decât mult iubitul nostru primar, a făcut un atac de cord în cabina lui. De aceea, suntem nevoiţi să întrerupem aici piesa.

Auzind acest anunţ, o femeie de vârstă mijlocie, cu o statură uriaşă, aflată în primul rând, s-a ridicat în picioare şi a strigat agitată:

– Repede! Daţi-i o supă de pui!

– Doamnă, i-a răspuns directorul, atacul de cord i-a fost fatal. Omul a murit!

– Atunci nu mai întârziaţi. Daţi-i-o chiar acum! Directorul era disperat:

– Doamnă, a insistat el, la ce-i mai poate folosi o supă de pui unui om mort?

– Ce rău poate să-i facă? a tunat femeia.