Urmare de aici
Într-o noapte, un beţiv se sprijinea de un pod, când peste el a dat un prieten. Cei doi au început să sporovăiască.
– Ce se vede acolo jos?, a întrebat beţivul.
– Luna, i-a răspuns amicul.
Beţivul a privit din nou, a scuturat din cap cu neîncredere, după care a spus:
– Hm, bine, te cred, dar cum oare am ajuns eu deasupra ei?!
* *
*
Un expert în productivitate a făcut odată un raport către Henry Ford.
– După cum vedeţi, domnule, raportul este favorabil, cu excepţia acelui om care stă cu picioarele pe birou. Nu face altceva decât să vă risipească banii.
– Omul acela a avut odată o idee care ne-a adus o grămadă de bani. Cred că îşi ţinea picioarele în aceeaşi poziţie.
* *
*
Un sergent i-a întrebat pe recruţi de ce este construit patul puştii din lemn de nuc.
– Pentru că este mai dur decât alte specii de lemn, a răspuns cineva.
– Greşit, a spus sergentul.
– Pentru că este mai elastic.
– La fel de greşit.
– Pentru că străluceşte mai tare. .
– Mai aveţi multe de învăţat, băieţi. Lemnul de nuc este folosit pentru simplul motiv că aşa scrie la Regulament
* *
*
Un bărbat s-a urcat în autobuz şi s-a trezit lângă un tânăr care era în mod evident un hippy. Nu purta decât un singur pantof.
– Hei, fiule, ţi-ai pierdut un pantof.
– Nici vorbă, omule, am găsit unul.
* *
*
– Ai un câine foarte deştept, a spus omul, văzându-şi prietenul care juca un joc de cărţi cu câinele său.
– Nu-i nici pe departe atât de deştept pe cât pare, i-a răspuns amicul. De câte ori prinde o mână bună, dă din coadă.
* *
*
Călătorul îngrijorat:
– Pentru numele lui Dumnezeu, de ce au construit gara la trei kilometri de sat?
Cărăuşul bagajelor:
– Probabil că s-au gândit că ar fi util ca gara să fie construită în apropierea şinelor de cale ferată, domnule!
* *
*
Un avar se ruga în biserică:
– Doamne, fie numele tău lăudat de-a pururi, dacă mi-ai da o sută de mii de dolari, aş da 10.000 de dolari săracilor. Promit că o voi face. Dacă nu mă crezi, poţi să-i scazi de la bun început şi să-mi trimiţi diferenţa.
* *
*
– Cu ce te ocupi?, l-a întrebat o doamnă pe un tânăr, la o petrecere.
– Fac parte din trupele speciale.
– Cred că e groaznic să sari cu paraşuta, a spus doamna.
– Hm, sunt nişte momente destul de dificile.
– Povesteşte-mi experienţa cea mai teribilă pe care ai avut-o.
– Cred că cel mai greu moment prin care am trecut a fost acela când am aterizat pe o pajişte, unde era o plăcuţă indicatoare pe care scria NU CĂLCAŢI IARBA!
* *
*
Pe la jumătatea zborului, pilotul s-a adresat pasagerilor:
– Îmi pare rău, dar trebuie să vă informez că ne aflăm la mare ananghie. Numai Dumnezeu ne mai poate salva.
Un pasager s-a întors către un preot şi l-a întrebat ce vrea să spună pilotul:
– A spus că nu mai există nici o speranţă!
* *
*
Un beţiv mergea pe stradă, având nişte arsuri pe ambele urechi. Un prieten l-a întrebat ce s-a întâmplat.
– Soţia mea călca. Când a sunat telefonul, am ridicat fierul de călcat şi l-am dus la ureche.
– Bine, dar ce s-a întâmplat cu cealaltă ureche?
– Tembelul acela a sunat din nou.
* *
*
Un aspirant l-a întrebat pe poetul sufit Jalaluddin Rumi în ce măsură Coranul merita să fie citit. Iată răspunsul lui Rumi:
– Ar trebui să te întrebi mai degrabă dacă nivelul tău îţi va permite să profiţi de pe urma lui.
* *
*
În plină piesă de teatru, cortina s-a lăsat brusc şi directorul a ieşit în faţa publicului din sat.
– Doamnelor şi domnilor, a spus el, vă anunţ cu profund regret că actorul principal, nimeni altul decât mult iubitul nostru primar, a făcut un atac de cord în cabina lui. De aceea, suntem nevoiţi să întrerupem aici piesa.
Auzind acest anunţ, o femeie de vârstă mijlocie, cu o statură uriaşă, aflată în primul rând, s-a ridicat în picioare şi a strigat agitată:
– Repede! Daţi-i o supă de pui!
– Doamnă, i-a răspuns directorul, atacul de cord i-a fost fatal. Omul a murit!
– Atunci nu mai întârziaţi. Daţi-i-o chiar acum! Directorul era disperat:
– Doamnă, a insistat el, la ce-i mai poate folosi o supă de pui unui om mort?
– Ce rău poate să-i facă? a tunat femeia.
