Istoria păstrează o mult-grăitoare întâmplare:
Pe la anul 1754, se făcu în Franţa o mare procesiune cu moaştele făcătoare de minuni ale unui sfânt.
Mulţime mare de popor se strânse cu acest prilej. Venise şi o mulţime de bolnavi şi cerşetori. Doi ologi cerşeau la un capăt de drum.
– Să aveţi credinţă tare! – le ziseră trecătorii. În curând vor trece pe aici moaştele Sfântului şi, de veţi avea credinţă,vă veţi tămădui.
– Frate! – se înţeleseră atunci ologii. De noi nu va fi bine cu moaştele alea… S-ar putea întâmpla să ne tămăduim şi atunci cine ne va mai da nouă bani?!… Va trebui să ne apucăm iarăşi de lucru! Hai să o ştergem de aici!…
Şi cei doi ologi o şterseră repede din calea moaştelor, nu cumva să-i ajungă tămăduirea.
Exact aşa se întâmplă şi cu oamenii de azi. Nu le trebuie oamenilor o „sănătate” care să-i despartă de patimile şi năravurile lor cele rele. Atât de mult s-au dedat oamenii cu belşugul păcatelor, că nu le trebuie sănătate sufletească.
Sursa: ,,600 de istorioare religioase’’ – Pr. Iosif Trifa
Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”] [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]
