Despre individualizarea cultului creștin

Sfinții Apostoli și cultul creștin

0
151

cultSfinții Apostoli și cultul creștin

Sfinții Apostoli au păstrat cu sfințenie cele primite de la Mântuitorul, dar au adăugat și alte forme noi, crescute din cele vechi, cerute de progresul și dezvoltarea tinerei Biserici. Ca început al cultului creștin se socotește, în general, ziua Cincizecimii, când Sfinții Apostoli sunt hirotoniți. Adică primesc, direct de sus, puterea supranaturală a harului Sfântului Duh pentru exercitarea funcției lor sacerdotale.

Părintele Ene Braniște ne spune că membrii primei comunități din Ierusalim, recrutați aproape numai dintre iudei

Păstrează la început deprinderile de cult cu care veneau din vechea lor religie. Primii creștini aveau, așadar, un cult mixt, în care îndeplineau obligațiile cultului public iudaic de la templu. Unde ei se adună de preferință în foișorul lui Solomon, la ceasurile obișnuite de rugăciune ale iudeilor (ceasul al treilea, al șaselea, al nouălea). Dar participau și la adunări liturgice de cult, specific creștine, care aveau loc prin casele particulare. Îndeosebi în foișorul Cinei din casa Mariei, mama lui Ioan Marcu, socotită ca fiind cel mai vechi locaș de cult creștin.

În aceste adunări, elementul principal era frângerea pâinii

Adică Sfânta Euharistie, care constituie centrul noului cult, la care se adaugă rugăciunea și lauda lui Dumnezeu. Citirile din cărțile sfinte, predica și cântările religioase. Cu ea erau unite agapele, adică mesele frățești sau de iubire, colectele pentru săraci și manifestările harismelor. Timpul desfășurării adunărilor de cult era către seară, și anume sâmbătă seara, prelungindu-se cu predica până noaptea târziu sau chiar către ziuă.

Caracterul nocturn (de priveghere) al serviciului euharistic al primilor creștini a înlesnit trecerea de la sâmbăta iudaică la duminica creștină

Prima zi a săptămânii sau ziua Domnului. Tot în această vreme apar și cele mai vechi sărbători creștine anuale: Paștele și Cincizecimea, care sunt, la început, tot prelungiri ale sărbătorilor iudaice corespunzătoare.

În afară de Euharistie, în epoca apostolică se practicau Tainele deja înființate de Mântuitorul: Botezul, Hirotonia, Mărturisirea păcatelor, Căsătoria și Mirungerea. Săvârșită deocamdată de Sfinții Apostoli prin punere mâinilor, dar și prin ungere. Individualizarea cultului creștin, ca un cult nou și deosebit de cel iudaic. S-a făcut mai ales în comunitățile din diaspora, unde nu mai exista templul din Ierusalim. Care-i ținea legați de el pe primii creștini de aici, recrutați dintre iudei.

Dar desfacerea treptată a acestui cult de cel iudaic a fost înlesnită și în Ierusalim

Atât prin persecuțiile îndreptate de evrei împotriva creștinilor, care s-au soldat cu moartea primilor martiri creștini (Sf. Ștefan, Sf. Iacov). Cât și prin Sinodul Apostolic din Ierusalim (49-50), care a hotărât neobligativitatea circumciziunii iudaice pentru creștinii proveniți dintre păgâni. Ruperea definitivă a cultului creștin de cel iudaic s-a realizat după dărâmarea Templului din Ierusalim, la anul 70 d. Hr.

 Mihai Parfeni

Jurnal Spiritual

Mai multe articole ale acestui autor puteţi citi aici

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here