De la lume adunate…

Urmare de aici

 

Familia s-a strâns pentru cină. Băiatul cel mare a anunţat că doreşte să se însoare cu o fată din vecini.

– Bine, dar familia ei nu i-a lăsat niciun ban, a protestat tatăl.

– Iar ea nu a economisit nici atât, a adăugat mama.

– Nu ştie absolut nimic despre fotbal, a zis şi fratele cel mic.

– N-am mai văzut o fată cu o coafură atât de ciudată, a adăugat sora.

– Şi nu face decât să citească romane, a spus unchiul.

– Cât despre gustul ei la haine, ce să mai vorbim, sărmana, a adăugat mătuşa.

– În schimb, la farduri nu face deloc economie, a spus bunica.

– E drept, a spus băiatul, dar are totuşi un mare avantaj faţă de noi.

– Care?, au întrebat toţi, în cor.

– Nu are familie!

*                      *

*

Corul îşi ţinea repetiţia într-o sală alăturată, căci pe scenă se făceau ultimele amenajări dinainte de concert. Când notele false ale unui tânăr muncitor au devenit intolerabile, dirijorul a oprit corul şi l-a admonestat.

– Daţi-i înainte, maestre, i-a spus tânărul, plin de entuziasm. Nu mă deranjează deloc faptul că ei cântă altfel decât mine.

*                      *

*

O vânzătoare i-a vândut unui tânăr o pereche de pantaloni viu coloraţi. Tânărul părea încântat de achiziţia sa. A doua zi, el s-a întors la magazin, spunând că vrea să returneze pantalonii, pe motiv că prietenei lui nu-i plac.

O săptămână mai târziu, el s-a întors din nou, numai zâmbet, şi a declarat că vrea să cumpere totuşi pantalonii.

– Şi-a schimbat prietena ta părerea?, l-a întrebat vânzătoarea.

– Nu, i-a răspuns tânărul. Mi-am schimbat eu prietena.

*                      *

*

O femeie masivă a intrat valvârtej pe uşa în biroului de stare civilă.

– E adevărat că mi-ai eliberat acest certificat de căsătorie cu Jacob Jacobson?, a întrebat ea, trântind documentul pe masă.

Ofiţerul de stare civilă a cercetat documentul prin ochelarii săi groşi şi a admis:

– Da, doamnă, cred că da. De ce?

– Pentru că a fugit! Ce ai de gând să faci în această direcţie?

*                      *

*

Un cocoş scormonea cu ciocul printr-un grajd. Când calul a devenit agitat şi a început să dea din copite, el i-a spus:

– Ar trebui să fim amândoi mai atenţi, frate, căci altfel s-ar putea să ne călcăm pe picioare.

 

 

Continuarea aici