Mesia a fost proorocit încă din Vechiul Testament
Mesia este un nume ebraic (Mesiah = Uns) care se aplică în Vechiul Testament împăraților sau regilor, preoților și proorocilor, care toți erau „unși ” de arhiereu pentru exercitarea acestor slujiri sau demnități. Acest titlu s-a dat însă Mântuitorului Hristos, Mesia cel mult așteptat pentru izbăvirea neamului omenesc din robia păcatului.
El este singurul care întrunește toate cele trei demnități sau slujiri în Persoana Sa și care a fost uns – ca Împărat, Prooroc sau Învățător și Arhiereu sau Preot – nu de un arhiereu, ci direct, de Dumnezeu Tatăl, încă de la zămislirea Lui de la Duhul Sfânt și din Sfânta Fecioară Maria. Deja Isaia proorocise despre El că Duhul Domnului L-a uns (Isaia 11, 1), proorocie în care Iisus Se recunoaște ca Cel uns de sus de Tatăl (Luca 4, 18), vorbind despre Sine ca „despre Cel pe care Dumnezeu Tatăl L-a pecetluit” (Ioan 6, 27) și L-a sfințit (uns) și L-a trimis în lume (Ioan 10, 36). El e numit și „Fiul lui David” (Matei 20, 30).
Hristos a venit să întemeieze o împărăție a lui Dumnezeu pe pământ
Biserica (Matei 16, 18), cu Tainele ei, să-i lase o Lege nouă – Evanghelia și să rânduiască o nouă preoție veșnică și mântuitoare. Termenul de Mesia nu se întâlnește decât de două ori – și numai în Evanghelia după Ioan (1, 41 și 4, 25), unde se vorbește de „Mesia, care se tâlcuiește Hristos”. De la această „tâlcuire” scrierile Noului Testament folosesc mai ales echivalentul său în limba greabă, adică Hristos, care înseamnă tot „uns”, „Unsul Domnului”. El este Fiul lui Dumnezeu, devenit prin întrupare și „Fiul Omului”, trimis să reverse ungerea Lui peste toți cei cred în El, harul și harismele Duhului Sfânt.
Hristos a fost uns ca Împărat, Apostol și Arhiereu
După ungerea și întreita Lui slujire, Hristos, Împăratul, Apostolul și Arhiereul (Evrei 3, 1), a împărtășit aceste slujiri și apostolilor, în Ziua Învierii, prin suflarea Duhului Sfânt asupra lor (Ioan 20, 21-23), adică harul apostoliei, al preoției și al păstoririi. Căci prin Hristos a venit harul și adevărul; și din plinătatea Lui noi toți am luat „har peste har” (Ioan 1, 14). După acest nume – Hristos – și cei care cred în El se numesc „creștini” (Fapte 11, 26).
Mihai Parfeni
Jurnal Spiritual
V-ar mai putea interesa şi:
Corabia Bisericii ne salvează din orice primejdie
Frumusețea ca dat ontologic al ființei umane
