De ce mint uneori, copiii?

0
262

lacrimi copil

Cum a fost astăzi la şcoală, copilul meu?
Ţi-a fost uşor sau ţi-a fost greu?
O notă, tu ai luat?
Din pacheţel cu poftă ai mâncat?

Să nu cumva să-mi spui, că nu ai luat zece,
Că mă supăr rău, şi ştii că greu îmi trece.
Dorinţa mea e sa fii la învățătură, primul din clasă,
Altfel, întreaga vară o să stai, cumințel în casă.
Adio munte, adio mare,
Adio plajă, adio soare!
Vei rezolva exerciţii şi probleme,
Vei învăţa formule, teoreme,
Vei scrie compuneri şi poeme
Într-un cuvânt, vei face doar teme!
Hai spune sincer, ai luat, azi, note?
Să nu cumva să-ţi treacă prin minte,
Să spui vreo minciună gogonată,
Fiindca ştii lecţia, ştii ce te aşteaptă:
Interdicţie muzică, televizor,
Fără joacă şi fără calculator.

Nu, mami! Nu e nevoie să primesc pedeapsă,
Căci azi am fost cel mai bun din clasă.
La ore am fost elevul cel mai strălucit,
Şi doar laude multe am primit.

De ce îţi tremură atunci glasul tău?
Să nu mă minţi, că va fi rău!

Copilul lacrimile abia-şi stăpâneşte
Şi doar în pământ priveşte,
Cu greutate el reuşeşte
Să nu izbucnească-n plâns
Şi cu minciuna să fie prins.
Nu vrea să fie pedepsit,
El vrea să fie doar iubit.
Are nevoie de-o îmbrăţisare
Şi de multă încurajare!

Cristina Toma

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.