De ce mințim?

0
180
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI
MinciunaMinciuna este o caracteristică universal umană: fie că este vorba despre o persoană bună, care spune o minciună pentru a nu răni sentimentele cuiva, fie că vorbim despre minciuni distructive.

Adevărul sau minciuna, care doare cel mai tare? – Radio Jurnal Spiritual

Cea mai uzuală minciună este răspunsul la întrebarea “Ce faci?”. Răspunsul este “Bine”, dar a devenit un automatism.  Când suntem întrebaţi ce mai facem, nu ne apucăm să-i povestim interlocutorului că de dimineaţă ne-am certat cu partenerul de viaţă sau că la birou am primit o mustrare din partea şefului sau că banca ne-a  mărit rata creditului. Într-un cuvânt, minţim. Şi facem asta la ce mai simplă întrebare posibilă. Pe de altă parte, însă, susţinem sus şi tare că onestitatea este importantă într-o relaţie.

Minciuna, spune Robert Feldman, profesor de psihologie la Universitatea din Massachusetts, este o deprindere de bază pe care o învăţăm de la vârsta de trei ani.

Mai mult, o vom folosi ca mijloc de a atinge succesul: social, profesional, sexual, politic. Doctorul psiholog Aurelia Moraru este de părere că un copil mic, care cu greu face distincţie între real şi imaginar, alterează adevarul, dar că nu minte. Când el fabulează sau înfrumuseţează  realitatea, nu face decât să cedeza unei tendinţe normale. Adevarata minciună apare după vârsta de şase sau şapte ani. Ea aproape întotdeauna este o conduită de eschivare, în general destinată să evite o mustrare.

Potrivit doamnei doctor psiholog Aurelia Moraru, principalele motive pentru care ascundem adevărul ţin de evitarea disputelor, de comoditate, de evitarea complexelor de inferioritate sau pentru a nu deranja alte persoane. Denigrarea, evitarea responsabilităţii sau afilierea la anturaj sunt alte motive ce stau la baza unei minciuni.

Minciuna poate fi considerată şi omisiunea, adică atunci când o persoană “uită” să amintească un aspect important al unei întâmplări reale.

Există şi cazuri în care o persoană care minte va recunoaşte adevărul dacă i se oferă şansa. Practic, îşi dă seama că dacă există suspiciuni privind veridicitatea evenimentelor relatate provoacă mai mult rău continuând cu minciuna decât dacă recunoaşte adevărul.

În urma unui studiu publicat în Jurnalul de Psihologie Aplicată, cercetătorii au descoperit că 60 la sută din subiecţii chestionaţi au minţit cel puţin o dată în timpul unei conversaţii de 10 minute, înregistrată video.

Mai mult, subiecţii credeau că au fost sinceri. Abia când au vizionat înregistrarea au descoperit că au spus lucruri neadevărate.

Atunci când ajungem să minţim şi nici măcar nu conştientizăm acest lucru, îi păcălim nu numai pe cei din jur, ci şi pe noi înşine. Acest lucru are ca explicaţie faptul că motivaţia minciunii este, de obicei, legată de stima de sine şi de auto-conservare.

“Nu te minţi singur.”

“Cel care se minte pe sine şi-şi pleacă urechea la propriile sale minciuni ajunge să nu mai deosebească adevărul nici în el, nici în jurul lui, să nu mai aibă respect nici pentru sine nici pentru ceilalţi”, spune un citat al lui Anton Pavlovici Cehov.

“Cele care se mint sunt persoanele care trăiesc într-o lume ireală. Aceste persoane au o structură psihică inflexibilă. Ele nu admit decât perfecţiunea, prin urmare tot ceea ce este cât de cât aproape de natura umană păcătoasă le repugnă. Şi atunci, decât să înţeleagă, decât să admită “păcatul originar”, preferă acest eden iluzoriu”, a explicat doctorul psiholog Steluţa Zimbreanu, pentru adevărul.ro.

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here