De ce a ales Mântuitorul să îmbrace trup omenesc?

0
134
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

mantuitorul3Unii ar putea spune că vrând Dumnezeu să învețe și să mântuiască pe oameni putea să o facă numai cu voința și să nu se îmbrace Cuvântul lui Dumnezeu în trup, cum a făcut și odinioară, când l-a alcătuit din nimic. Față de această obiecție ar fi potrivit să se spună că odinioară, neexistând nimic în nici un fel, a fost nevoie numai de o faptă de voință pentru crearea tuturor. Dar odată ce omul exista și nevoia cerea nu să-l facă din nimic, ci să le vindece cele ce erau, era firesc ca Doctorul și Mântuitorul să vină la cele ce existau, ca să vindece cele ce sunt. De aceea S-a făcut om și S-a folosit de trupul omenesc. Pentru că dacă nu era nevoie să facă aceasta, cum ar fi trebuit să vină Cuvântul și Să se folosească de acest organ? Sau de unde trebuia să ia pe acesta, dacă nu din cele ce erau făcute mai înainte și aveau nevoie de dumnezeirea Lui, ca de cineva asemănător? Căci cele ce nu sunt nu aveau nevoie de mântuire, ca să fie destul numai să poruncească, ci omul făcut, care se strica și se pierdea. De aceea, în mod cuvenit s-a folosit de un organ ca omul, iar Cuvântul S-a întins prin el la toate.

Apoi trebuie știut și aceea că stricăciunea care s-a produs nu era în afara trupului, ci străbătuse în el și era nevoie ca, în locul stricăciunii, să pătrundă în el Viața; precum intrase moartea în trup, așa să intre și Viața în el. Dacă moartea ar fi fost în afara trupului, se cădea să rămână și Viața în afara lui. Dar de vreme ce moartea pătrunsese în trup și stăpânea asupra lui, fiind unită cu el, era nevoie ca și Viața să pătrundă în trup, ca îmbrăcând Viața, trupul să lepede stricăciunea. Astfel, dacă Cuvântul ar fi fost în afara trupului și nu în el, moartea ar fi fost biruită de El în mod fizic, întrucât ea n-ar fi avut putere împotriva vieții, dar ar fi rămas în trup stricăciunea venită împreună cu ea. De aceea, cu dreptate s-a cuvenit să îmbrace Mântuitorul trupul, ca unindu-se trupul cu Viața, să nu mai rămână muritor în moarte, ci ca unul care a îmbrăcat nemurirea, să rămână nemuritor în înviere. Căci odată ce a îmbrăcat stricăciunea, n-ar mai fi înviat dacă n-ar fi îmbrăcat Viața. Și iarăși moartea nu se arată în sine, ci numai în trup. De aceea a îmbrăcat El trupul, ca aflând moartea în trup, în el să o nimicească. Căci cum S-ar fi arătat peste tot Domnul ca Viață, dacă n-ar fi făcut viu pe muritor? Trestia e topită prin fire de foc. Dar dacă oprește cineva focul de la trestie, aceasta nu se arde, ci rămâne mai departe trestie supusă amenințării focului. Căci e prin fire o materie ce se topește prin foc. Dar dacă se îmbracă trestia în mult amiant, despre care se spune că se opune focului, trestia nu mai e amenințată de foc, find păzită de el prin îmbrăcămintea nesupusă arderii. La fel se poate spune și despre trup și despre moarte: dacă moartea e oprită numai prin porunca de la el, el rămâne mai departe muritor și stricăcios potrivit rațiunii trupurilor. Dar ca să nu se întâmple aceasta, el s-a îmbrăcat în Cuvântul lui Dumnezeu cel netrupesc și astfel nu se mai teme nici de moarte, nici de stricăciune, având ca îmbrăcăminte Viața și prin aceasta pierind din el stricăciunea.

Sf. Atanasie cel Mare, Tratat despre Întruparea Cuvântului     

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here