Dar din dar se face Rai

0
2517
,,Dacă vezi un sărac, nu îndemna pe altul să-l miluiuască, că e ca și cum ai găsi un bulgăre de aur și ai zice altuia: Ia-l tu.’’  Sfântul Ioan Gură de Aur
Dăruind vei dobândiPrimim daruri în fiecare zi de la Bunul Dumnezeu: o nouă zi de viaţă, un nou răsărit de soare, albastrul senin al cerului, natura superbă care ne desfată ochii şi ne încântă sufletul, un zâmbet pur de copil şi câte alte daruri minunate nu primim în fiecare zi, dar ne dorim din ce în ce mai multe daruri frumoase, nu ne mulţumim cu cele primite ieri, alaltăieri, acum o lună, acum un an. Primim deci daruri în fiecare zi, dar noi dăruim ceva în fiecare zi?

Dăruind vei dobândi, spune o vorbă din popor.

Deci dacă ne dorim daruri în fiecare zi, să dăruim şi noi ceva frumos în fiecare zi, să dăruim din iubirea noastră şi azi şi mâine şi mereu, mereu, să nu fim mulţumiţi că am dăruit-o ieri, să facem în fiecare zi o faptă bună care să dăruiască bucurie semenilor noştri, să ne dorim în fiecare zi să devenim din ce în ce mai buni, să contabilizam la sfârşitul zilei din ce în ce mai multe realizări care ne-au împlinit sufletul, care au ajutat pe semenii noştri într-un fel oarecare, după nevoia fiecăruia.

Să ne dorim să mergem în fiecare zi pe drumul vieţii noastre uitându-ne tot înainte şi nu privind înapoi, dorind să explorăm din ce în ce mai mult acest drum al vieţii, să nu ne mulţumim cu ce am realizat doar în trecut, să ne dorim să evoluăm pe toate planurile, să ne dorim să ne adăpăm de la izvorul cunoaşterii, de la izvorul hărniciei, de la izvorul bucuriei de a dărui în fiecare zi daruri din ce în ce mai frumoase în care am investit iubirea noastră, timpul nostru, talentul nostru.

,,Dar din dar se face rai!’’ spune proverbul.

Adevărat, dăruind din puţinul nostru vom aduna din tot ce dăruim în ,,trăistuţa’’ noastră cu fapte ale milosteniei trupeşti şi sufleteşti. Dăruind vom dobândi şi aici în această viaţă, (iubire, cinste, recunoştinţă, bucuria de a dărui ş.a) dar mai ales vom primi plata pentru darurile noastre în Viaţa viitoare.

De noi depinde dacă  vom dobândi Raiul cel luminos şi frumos, sau vom fi izgoniţi  în iadul întunecos, fiindcă nu am ştiut niciodată ce înseamnă iubirea de oameni. Dăruind şi facand milostenie vom auzi aşa cum spune Evanghelia, pe Domnul Iisus Hristos, spunându-ne: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat”. Atunci vom răspunde zicând: „Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit?” El însă ne va răspunde, zicând: „Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut” (Mat. 25, 41-45).

Atunci când nu ai nimic de oferit material, unui semen de-al tău, atunci când nu ai nici cei doi bani ai văduvei  nu înseamnă că nu poţi să-l miluieşti deloc.

Şi darurile milosteniei sufleteşti sunt la fel de valoroase ca darurile milosteniei trupeşti, poate uneori chiar mai importante. Dacă aţi şti ce uşor e să oferim milostenie cuiva, chiar dacă nu am avea un ban în buzunar, sau o pâine în plus, sau o haină, o pereche de încălţăminte!

De ce e uşor? Pentru că nu e greu să zâmbeşti cu dragoste unui om trist şi să-i înveseleşti chipul şi sufletul, nu e greu, să oferi o îmbrăţişare, o strângere de mână unui semen de-al tău, când îl simţi necăjit, amărât, singur, nu e greu să asculţi o poveste de viaţă dacă cineva e dispus să ţi-o spună pentru a-şi deschide sufletul şi inima în faţa ta şi pentru a-l ajuta să-şi păstreze amintirile frumoase.

Nu e greu să dai un sfat bun, un sfat sincer, cuiva care are nevoie de el şi care trece acum printr-o problemă pe care tu ai depăşit-o cândva. Nu e greu să arăţi unui semen de-al tău, că îţi pasă de suferinţa lui şi că vrei să îi întinzi o mână să-l ajuţi să se ridice din locul unde a căzut. Dacă nu avem bani putem oferi săracilor: dragoste, compasiune, mângâiere, alinare, rugăciune şi ce se mai poate oferi din sufletul nostru, pentru că şi acestea tot milostenie înseamnă.

Să ajutăm semenii noştri sufleteşte!

Când îi dăm curaj și putere unui om deznădăjduit să continue lupta sa,  greaua lui încercare, când îl încurajăm să îşi ducă cu demnitate, cu credinţă  și cu determinare  crucea sa spirituală, facem o milostenie foarte mare acelui om, îl ajutăm să scape de primejdia unei catastrofe. Să nu ezităm de ex. să vorbim cu o persoană depresivă şi să o ajutăm să iese din starea de tristeţe şi deznădejde, ca aceasta să nu recurgă la un gest necugetat – sinuciderea, să nu ezităm să împrumutăm pe cineva cu o sumă de bani dacă avem posibilitatea aceasta, pentru că am putea ajuta persoana respectivă să nu piardă casa gajată. Şi exemplele ar putea continua.

De multe ori nu ne dăm seama că o faptă de-a noastră poate schimba cursul unei vieţi, ori în bine ori în rău. Să ne rugăm întotdeauna Bunului Dumnezeu să ne ajute, să ne lumineze, ca să ştim cum să acţionăm cât mai bine şi spre folosul celor care ne cer ajutorul, să ne rugăm să nu ajungem să ne mustre conştiinţa pentru un lucru ce nu l-am făcut deşi puteam să îl facem. Să ne gândim întotdeauna că persoana care ne cere ajutorul poate fi Însuşi Domnul Iisus Hristos, deghizat astfel ca să ne testeze iubirea noastră pentru semeni, ca să ne testeze credinţa, bunătatea, milostivirea noastră şi să ne amintim că la Judecata de Apoi vom fi certaţi tocmai pentru că nu am făcut astfel de fapte de milostenie…

Nu e greu să facem milostenie sufletească dar câţi dintre noi o facem?

De ce n-o facem oare? Ne temem să nu sărăcim noi? Dar nu ştim oare, că oferind primeşti, că tot binele făcut necondiţionat, Bunul Dumnezeu ţi-l întoarce însutit? Cel ce are milă de sărman şi face milostenie acestuia Îl împrumută pe Dumnezeu, spune un proverb al lui Solomon.

 ,,Şi când va veni vremea aceea în care Domnul îmi va da înapoi milostenia pe care o dau săracului şi prin care Îl împrumut pe Dumnezeu?”, întrebi tu, plin de nerăbdare. Nimeni nu ştie când. Poate chiar şi mâine. Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale. Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga.

Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui:

„Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii” (Mat. 25, 31-34). Şi de ce vor moşteni aceştia împărăţia cerurilor?

La aceasta, Domnul va răspunde: „Flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine”. Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: „Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei? Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat? Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine?” Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: „Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, (săracilor) Mie Mi-aţi făcut” (Mat. 25, 35-40)  ( Sfântul Ioan Gură de Aur)

Valoarea milosteniei noastre nu este direct proporţională cu cât dăm, ci cu gândul cu care o dăm, cu binevoinţa care o dăm, cu dragostea cu care o dăm.

Sfântul Ioan Gură de Aur spunea:

,,Ştii când milostenia este adevărată şi plăcută Lui Dumnezeu? Când o faci cu blândeţe, nu cu asprime; când o faci cu inimă deschisă, nu bombănind în sinea ta; când nu îţi pare rău că dai, ci te bucuri, căci Dumnezeu iubeşte pe cel care dă cu voie bună (2 Cor. 9, 7)

Milostenia trebuie făcută cu durere, aşa cum spunea Cuviosul Paisie Aghioritul:

,,Atunci când cineva dă milostenie cu durere, cerșetorul este ars de dragoste, de Hristos și începe și el să împartă, iar nu să adune.’’ şi  ,,dacă omul nu se pune în situaţia celuilalt, chiar şi a animalelor şi a insectelor, nu devine “om“’’, adică milostenia, bunătatea înmoaie inima şi acţionează precum uleiul în broască ruginită. Inima împietrită se înmoaie lângă sufletele rănite şi devine sensibilă şi smerită’’, iar Sfântul Ioan de Kronstadt spunea că: ,,Milostenia este ca o sămânță. O sămânță bună poate da rod bun, însutit; fă ca și sămânța milosteniei tale să fie aleasă, să o dai cu inimă bună, curată, milostivă, compătimitoare.’’

După trei semne se cunoaşte omul cel milostiv: după mână, după faţă şi după ochi.

După mână când o are întinsă. După faţă când o are veselă şi după ochi, când îi înalţă către cer. Şi acesta este chipul celui milostiv. Mâna trebuie să fie întinsă să dăruiască mult, după trebuinţa celor ce cer. Pământul când este uscat nu se satură de puţine picături, faţa se cade ca să fie veselă. Întru toată darea alineze faţa ta. Adică să miluieşti pe săraci cu faţa veselă. Că pe dătorul lin, il iubeşte Dumnezeu.

Milostivul se cade ca să se bucure, când miluieşte, ca să arate că mai mult ia de la săraci decât dă. Dă un lucru de nimic şi câştigă Împărăţia cerului. Milostenia se cade să o facem şi la buni şi la răi. Bunătatea nu caută niciodată vrednicia, ci lipsa. Dăruind, trebuie să  seînălţe ochiul nostru la cer şi să socotim cum că-l miluim pentru dragostea Lui Dumnezeu. Cunoaşte cui faci, zice înţelepciunea. Adică pricepeţi bine că milostenia care o daţi în mâna săracului, o daţi în mâna Lui Dumnezeu. Săracul întinde mâna şi Dumnezueu o ia în cer.’’ (din Învăţături creştineşti, Editura Bunavestire, Bacău, 2007)

Deasemenea nu se poate să aduci daruri Lui Dumnezeu dacă întristezi pe fratele tău. 

„Dacă aduci darul tău la altar şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, du-te întâi, împacă-te cu fratele tău şi atunci, venind, adu darul tău!” (Mt. 5: 23-24).

Nu poţi face milostenie adevărată şi plăcută Lui Dumnezeu dacă vrei să aduci dar Domnului din nedreptate şi răpire. Nnumai darul curat va ridica rugăciunea, precum este scris: „Rugăciunile celor ce fac dreptate sunt primite la El”

Atunci când ajuţi dezinteresat un semen de-al tău, atunci când te caracterizează altruismul, atunci când eşti cu inima plină de iubirea Lui Dumnezeu şi de semeni.

Sufletul ţi se umple de bucuria datorată faptului că ai putut fi de folos, de bucuria că ai adus un strop de fericire în viaţa unui om, de bucuria că Bunul Dumnezeu te-a ajutat să ai o inimă sensibilă şi nu una împietrită, de bucuria că dăruind ai primit şi tu daruri şi mai frumoase, de bucuria că ai înseninat viaţa unui om şi l-ai ajutat să nu se simtă singur şi neajutorat, ci l-ai făcut să aibă încredere că Bunul Dumnezeu e mereu cu El şi a rânduit ca tu să fii cel care îi întinde o mână de ajutor, că nu e nevoie să i se arate Însuşi Dumnezeu ca să se simtă ajutat, ci că Acesta lucrează şi prin oameni, pentru a-şi ajuta copiii Săi.

Părintele Arsenie Papacioc „Nu este niciodată nimeni degeaba lângă tine.”

El este cu ştiinţa Lui Dumnezeu, ca tu să-l ajuţi sau să te foloseşti. Te foloseşti, că poate are o putere de duh mai mare. Sau îl ajuţi tu, în sensul de a-l suporta. Este o mare greşeală atunci când certăm pe unul sau pe altul! Îl rabdă Dumnezeu şi pe acela şi de aceea l-a pus în calea ta, ca să-l rabzi şi tu şi să te încununezi! Milostenia nu este numai să dai din traistă.

Milostenie este că accepţi pe un om să stea lângă tine, fără să îl alungi în gând. Ai un coleg care are un necaz, trebuie să ştii să-i faci o mângâiere, să-i descreţeşti fruntea. La săraci poţi să faci o rugăciune scurtă: „Doamne, miluieşte-l!”, dacă nu poţi să-i dai, că eşti în tramvai şi el este pe trotuar. Întrebarea se pune, cum ne este inima noastră în legătură cu suferinţa din jur? Cel mai mare lucru de care vom fi întrebaţi la Judecata de apoi este: „De ce nu am dat mai multă atenţie semenilor noştri?”

Să conştientizăm deci, ca milostenia sufletească e uneori mai valoroasă decât milostenia trupească.

De multe ori nu ne dăm seama câtă valoare are pentru un semen într-o nevoie, o strângere de mână, un sfat înţelept, un zâmbet, o îmbrăţişare, o încurajare un cuvânt dulce care alină durerea sufletului, un gând bun, un gând sincer, o rugăciune rostită cu sufletul şi inima noastră, pentru cel de lângă noi. Dacă trecem pe lângă mulţi sărmani şi nu ne permite situaţia materială să le dăm un bănuţ la fiecare să  încercăm pe cât posibil să spunem măcar atât în gândul nostru: ,,Doamne miluieste-l!, Doamne ajută-l!”

Să nu trecem indiferenţi pe lângă semenii noştri în suferinţă.

Să dăruim ce putem din sufletul, din inima noastră, din gândurile noastre, pentru că dăruind iubire în jurul nostru vom fi binecuvântaţi cu iubire. Să încercăm să fim mai buni, să încercăm să fim mai altruişti, să încercăm să ne iubim semenii, să încercăm să Îi arătăm Bunului Dumnezeu că dorim să fim buni şi milostivi ca El, să încercăm să fim precum samarineanul milostiv şi să  împlinim învăţăturile Domnului nostru care a spus ,,Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură, ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură (Mat. 6, 19-20).

Vindeţi averile voastre şi daţi milostenie; faceţi-vă pungi care nu se învechesc, comoară neîmpuţinată în ceruri, unde fur nu se apropie, nici molie nu o strică (Luca 12, 33). Faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi nimic în schimb, şi răsplata voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui Preaînalt… Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru este milostiv… Daţi şi se va da. Turna-vor în sânul vostru o măsură bună, îndesată, clătinată şi cu vârf… (Luca 6, 35-38).

,,Părintele Arsenie Papacioc spunea ,,A milostivi pe unul, pe altul, arată că tu eşti cu Hristos.

Apoi, nici nu ştii că acela pe care îl ajuţi poate să fie Hristos. El nu întinde mâna să-i dai. El întinde mâna să-ţi dea împărăţia cerului şi tu nu observi. Şi, de regulă, oamenii caută bănuţul cel mai mic. Fraţii mei, ţineţi minte: cerşetorii sunt personaje biblice! Ai trecut pe lângă mântuirea ta aşa de uşor! Şi mai grozav, l-ai dispreţuit pe cerşetor! Cerşetorii nu pier niciodată. Fac sobor la margine de drum şi împart ce s-a căpătat şi zic: „Asta-i de la cutare. Pomeneşte-l, Doamne, întru împărăţia Ta!“. Şi are valoare.

Mântuitorul, ca să ne încurajeze, a spus: Însutit veţi primi! Vrei să te îmbogăţeşti? Dă tot ce ai! Primeşti însutit! Lucrul acesta nu-l vorbesc de la mine. Dacă aţi cunoaşte viaţa Sfântului Ioan cel Milostiv, v-aţi înspăimânta! Sfântul Ioan, când s-a dus în respectiva arhiepiscopie, a întrebat: „Cât aur are arhiepiscopia?“ Şi i s-a răspuns: „Atâtea litre de aur!“. „Daţi-i la săraci!“ Când au auzit, economii ăia au zis că îi sărăceşte. Şi a venit înapoi însutit faţă de cât a dat. Iar dădea, iar venea însutit. Economii cârteau mereu! Vezi, nu observă omul când primeşte, dar observă când dă.’’

Să nu fim precum preotul şi levitul din Pilda: Samarineanul milostiv, care nu au înţeles, că mântuirea noastră depinde de cât suntem de milostivi.

Părintele Constantin Galeriu a spus:

,,O, sarmanii! Ei au trecut pe alături; pe alături nu numai de bolnav, ci pe alături de viaţa de veci, pe alături de Hristos, pentru că în bolnav era Hristos. Ei trebuiau să găsească sensul existenţei în acel bolnav, pentru ca Hristos e sensul vieţii  mele. Au trecut pe alături de viaţă, de sensul existenţei. Deci eu totdeauna când voi trece pe lângă unul care strigă la mine, oricât ar fi el de ticălos, păcătos, trebuie să-i răspund. Să-i răspundem, iubiţilor! ‘’

Să  le răspundem aşadar tuturor semenilor care au nevoie de ajutorul nostru, de milostenia  noastră trupească şi sufletească. Să arătăm iubire milostivă prin fapte, nu doar prin cuvinte, să fim precum Domnul nostru Iisus Hristos, Domnul iubirii şi milostivirii infinite, Samarineanul milostiv şi să conştientizăm că Pilda samarineanului milostiv nu este doar o povestioară frumoasă, ci ea este pentru noi un îndemn la fapte bune, un îndemn la iubirea necondiţionată a aproapelui, un îndemn la iubirea cu bucurie a aproapelui, pe care trebuie să-l ajutăm pe drumul mântuirii lui, pentru a reuşi astfel să nu ne împotmolim şi noi pe drumul nostru, fiindcă doar dacă lucrăm cu iubire şi bucurie pentru mântuirea altora, lucrăm şi pentru propria noastră mântuire, fiindcă fiind milostivi vom avea mai multă îndrăzneală la Judecata de Apoi, pentru că avem ajutători şi pe semenii pe care i-am miluit.

Şi acum să reflectăm puţin şi să fim cu luare aminte:

,,Cât de mult se îmbogăţeşte lumea prin nevoi şi scârbe. Este de trebuinţă ca fiii Lui Dumnezeu să se îmbogăţească tot aşa de mult cu simţămintele şi faptele milosteniei.

Omul care poate să facă bine şi nu-l face, este o fiinţă josnică.

A nu face parte săracului din cele ce rămân peste nevoile noastre, înseamnă a răpi binele altuia.

Dumnezeu binevoieşte ca pe pământ să fie mulţi nenorociţi, pentru ca ei să se mântuiască prin răbdarea lor, iar tu prin milostenia ta.

Bogaţii procură săracilor mijloace pentru hrană, iar săracii mijlocesc pentru mântuirea lor (bogaţilor).

Fără nenorocire poţi intra în Împărăţia Cerurilor, dar fără milostenie, nu!

Este absolut imposibil să ajungi fără milostenie măcar până la porţile cerurilor. Fără milostenie, însăşi rugăciunea este fără rod. (Părintele Arsenie Boca)

„Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui“ (Matei 5, 7)

 ,,A nu face parte saracilor din cele ce rămân peste nevoile noastre, înseamnă a răpi binele altuia.’’Fericitul Augustin

,,Nici o altă artă nu ne pregăteşte înălţarea, nu ne ţese veşminte, nu ne înalţă case din nămol, precum milostenia! Ea nu ne smulge din mâinile morţii, ea ne procură gloria vieţii viitoare şi ne clădeşte locuinţe cereşti. Ea ne justifică şi ne face mai albi ca zăpada’’

 ,,Socoteşte milostenia nu ca o cheltuială, ci ca un venit, nu ca o pierdere, ci ca un câştig, căci tu, prin ea, dobândeşti mai mult decât ai dat!’’  ( Sfântul Ioan Gură de Aur)

 ,,Nu spune niciun cuvânt când vei arăta cândva vreo milă sau vreo binefacere către cineva; dar când alţii îţi fac vreun bine atunci nu tăcea, ci vorbeşte.’’ (Pateric)

 Şi să nu uităm vorbele din popor: Doar dăruind dobândeşti şi dar din dar se face Rai.

Cristina Toma

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here