Darea de seamă a lui Dumnezeu

0
220

12 mai: Cei întru Sfinţi Părinţii noştri Epifanie, Episcopul Ciprului, şi Gherman, Patriarhul Constantinopolului  scriitorul de cântări
Fapte 14, 6-18; In 7,14-30

Epifanie s-a născut în Palestina în 315. S-a călugărit şi a fost ucenicul lui Ilarion. Teolog învăţat şi mare propovăduitor, a fost şi scriitor, pomenit mai ales pen­tru scrierea Panarion sau Cutia cu leacuri, în care tâlcuieşte învăţătura Bisericii şi combate optzeci de erezii.

Gherman s-a născut la Constantinopol în 641 într-o familie nobilă. A ajuns epi­scop al Cizicului în 705, fiind mutat la Constantinopol în 715. Neizbutind să-l con­vertească pe împăratul iconoclast Leon Isaurul, el şi-a lăsat omoforul pe sfânta masă şi s-a retras în anul 730. A murit trei ani mai târziu. Este vestit pentru multele rugăciuni şi cântări pe care le-a compus.

Darea de seamă a lui Dumnezeu (partea I)

Darea de seamă a lui Dumnezeu în privinţa ţinerii făgăduinţelor Sale este fără de greş. Sfântul Petru vorbeşte despre darea de seamă fără de cusur a lui Dumnezei atunci când scrie:

„Că de vreme ce Dumnezeu pe îngerii care au păcătuit nu i-a cruţat, ci cu lanţurile întunericului în tartar legându-i, i-a dat spre judecată a fi păziţi, şi lumea cea dintru început nu o a cruţat, ci pe Noe, cel al optulea, al dreptăţii propovăduitor, l-au păzit, potop lumii celor necredincioşi aducând, şi cetăţile Sodomei şi Gomorei facându-le cenuşă, cu prăpădire le-a osândit, pildă punând necredincioşilor celor viitori, şi pe dreptul Lot… l-a izbăvit; (…) ştie Domnul pe cei bine-cinstitori din ispite a-i izbăvi, iar cei nedrepţi spre ziua judecăţii să se pedepsească a-i păzi” (II Petr. 2, 4-10).

Încrezându-se în darea de seamă a lui Dumnezeu, David spunea când se afla înaintea lui Goliat: „Domnul, Cel ce m-a scos din mâna leului şi din mâna ursului, Acela mă va scoate din mâna celui de alt neam şi netăiat împrejur”. Oare Domnul, Care a izbăvit atunci, nu va izbăvi şi acum? Şi a facut-o.

Dar David nu Îl văzuse pe Hristosul lui Dumnezeu pe cruce pentru noi. Dacă L-ar fi văzut, negreşit ar fi spus o dată cu Pavel: „Cel ce nu au cruţat pe Fiul Său pentru noi toţi au dat pe Dânsul, cum nu împreună cu El şi toate ne va dărui nou (Rom. 8, 32) Cum să nu credem într-o astfel de dragoste? Cum să nu credem într-un astfel de Dumnezeu?

Condacul Sfinţilor Epifanie şi Gherman

Minunata însoţire a Ierarhilor să o lăudăm credincioşii după datorie, împreună cu Gherman pe dumnezeiescul Epifanie; că aceştia au ars limbile celor fără de Dumnezeu, dogme preaînţelepte punând tuturor celor ce cu dreaptă credinţă întru cântări laudă pururea marea taină a dreptei credinţe.

Vitamine duhovnicești pentru întărirea sufletului. Zi de zi cu Hristos de-a lungul anului bisericesc,  Anthony M. Coniaris