Dar eu cum sunt?

0
249
eu”Deci, să nu ne mai judecăm unii pe alții, ci mai degrabă judecați aceasta: să nu dați fratelui prilej de poticnire sau de sminteală.” ( Romani 14, 13)

În loc să căutăm mereu greșeli și lipsuri la apropiații noștri, găsind chiar o anumită satisfacție în a le judeca faptele, ar trebui să luăm aminte cu mai multă asprime la noi înșine și să ne străduim să evităm tot ce ar putea sluji drept sminteală fraților noștri. Suntem foarte ușuratici când este vorba de propriile noastre neajunsuri, uitând că prin purtarea noastră nechibzuită nu numai că îi ducem în ispită pe frații noștri mai mici, ci păcătuim împotriva legii căreia îi slujim, nerespectând acele reguli pe care le mărturisim.

Suntem necruțători când e să ne osândim aproapele și foarte îngăduitori față de noi înșine. Așadar, să ne întoarcem privirea către noi înșine, să ne judecăm pe noi înșine cu asprime, să ne ferim de orice înfățișare a răului (I Tesaloniceni 5, 22) și, fără vorbe mari, doar prin exemplu propriu, poate că-i vom duce la Domnul pe frații noștri căzuți. Atunci toată viața noastră va fi o predică vie, mai folositoare aproapelui decât mustrările și îndemnurile.

Recunoscându-ne totdeauna nenumăratele patimi și scăderi, să-i socotim pe ceilalți mai de cinste decât noi înșine (v. Filipeni 2,3), și ni se va da harul pe care l-a făgăduit Domnul: Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriți le dă har (Iacov 4, 6).

„Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu” – Ed. Cartea Ortodoxă

Jurnal Spiritual

V-ar mai putea interesa şi aceste articole

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here