Dacă se va porni furtună…

0
148
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

furtunaFericiți cei blânzi, că aceia vor moșteni pământul. (Matei 5, 5)

Ce limpede se răsfrânge cerul cu toate stelele lui, cu albastrul lui adânc, și cât de puternic strălucesc razele soarelui și ale lunii pe luciul neted al unei ape! Dar ajunge să se iște o furtună ca să piară chipul răsfrânt în apă al cerului: apa se întunecă, se stârnesc valuri mari, pietrele și nisipul se răscolesc; stihia întărâtată spumegă, urlă, spărgându-se de stânci și purtând cu ea pierzare și pustiire.

Oare nu se întâmplă același lucru și cu sufletul omenesc atunci când pun stăpânire pe el enervarea și răutatea? Acolo unde ar trebui să strălucească iubirea, unde ar putea să sălășluiască pacea și liniștea, dintr-o dată armonia se destramă, e semănată dezbinarea, sunt rănite suflete, pacea și buna înțelegere sunt stricate.

Ce poate, oare, pricinui dezlănțuirea unei asemenea furtuni în suflet? De unde vin norii aceștia negri? De cele mai multe ori, enervarea noastră este o urmare a egoismului, a trufiei, a dorinței de a domina. Vrem ca toți să cedeze în fața noastră, vrem ca toți să fie de acord cu noi, vrem ca toți să ne facă placul; orice încercare  de a ne contrazice, orice neplăcere cât de mică, stârnește în noi enervarea, care, ațâțată prin lucrarea demonică, pune stăpânire pe noi, ne tulbură sufletul, făcând să  clocotească în noi o furtună de nerăbdare și răutate.

Dacă am fi smeriți și blânzi, așa ceva nu s-ar întâmpla! Chemându-ne să luăm jugul Său asupra noastră, Domnul ne dă un exemplu de smerenie și blândețe; El ne făgăduiește că  acest jug ne va fi ușor, că această povară va fi bună și că vom avea odihnă sufletelor noastre. Învățând de la Domnul, urmându-I, primim puterea lui; mergându-I pe urme, trebuie mai întâi de toate să ne smerim și să potolim în noi orice răutate. Împărăția lui Dumnezeu nu se poate sălășlui în sufletul plin de întărâtare. Domnul nu este în suflarea de vijelie (v. III Regi 19, 11)! E anevoie să ții piept furtunilor sufletești; adeseori, acestea se iscă pe neașteptate, iar sufletul nepregătit să le înfrunte slăbește și se pleacă în fața valurilor. Trebuie să fim cu ochii în patru, și dacă vine furtuna să-L căutăm pe Cel pe Care L-au trezit Apostolii atunci când valurile puneau corabia în primejdie. Atunci S-a ridicat, a certat valurile și marea, și s-a făcut liniște mare. ( Matei 8, 26)

Fie ca și în sufletul nostru să se sălășluiască Împărăția lui Dumnezeu și să se zugrăvească în el chipul blândului nostru Mântuitor!

„Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu” – Ed. Cartea Ortodoxă

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here