”Dacă lăuntrul tău ar fi cum trebuie…”

0
132

interiorul„Împărația lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru”, zice Domnul. Întoarece-te la Domnul Dumnezeu din toată inima ta și părăsește această lume rea; atunci sufletul tău va afla odihnă. Învață a nu pune preț pe lucrurile dinafară, ci ai grijă de cele dinlăuntru. Atunci vei vedea împărăția lui Dumnezeu venind în tine; „căci împărăția lui Dumnezeu este pace și bucurie în Duhul Sfânt”. Hristos va veni la tine și-ți va da mângâiere, dacă vei face lăuntrul tău locaș vrednic de El. Toată mărirea și frumusețea Lui este înlăuntru; lăuntrul inimii tale îl voiește El. Hristos vizitează adesea lăuntru credinciosului, îi vorbește și-l mângâie. Cuvintele Lui sunt dulci, mângâierea Lui plăcută, pacea Lui multă și prietenia Lui minunată.

De aceea, suflet credincios grăbește-te și pregătește-ți inima pentru acest mire, ca să se îndure de tine, să vină și să locuiască în tine. Căci El însuși a zis: „Dacă mă iubește cineva va păzi cuvântul Meu, și Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el și vom locui împreună cu el.” Fă deci loc lui hristos; și la toate celelalte închide ușa inimii tale. Având pe Iisus ești bogat și El îți este de ajuns. El îți va purta de grijă și te va apăra, ca să nu mai ai trebuință să te sprijinești pe oameni. Căci oamenii sunt schimbăcioși și repede te părăsesc murind, însă, „Hristos rămâne în veac” și El te va sprijini până la sfârșit.

Nu te sprijini deci pe nici un om, oricât de folositor și oricât de iubit ți-ar fi el, pentru că omul, este neputincios și muritor; nici să nu te întristezi prea mult când omul ți se împotrivește și se ridică împotriva ta. Cei ce sunt astăzi cu tine, mâine pot să fie împotriva ta; și iarăși cei ce sunt astăzi împotriva ta, mâine pot să fie cu tine. Așa sunt oamenii: schimbăcioși ca vântul. Pune-ți toată încrederea în Dumnezeu; de El să te temi și pe El să-L iubești. El va răspunde în locul tău și va face cum e mai bine. „N-ai aici cetate stătătoare” și, oriunde ai fi, nu ești decât un străin și un călător; și pace nu vei avea decât numai în legătură strânsă cu Hristos.

De ce te uiți în jurul tău? Nu este aici loc de odihnă pentru tine. Casa ta în cer trebuie să fie; de aceea numai în treacăt se cade să privești lucrurile de pe pământ; căci toate trec, și împreună cu ele și tu. Ia seama să nu-ți legi inima de ele, ca nu cumva să fii prins în lațul lor și să te pierzi. Gândul tău să fie la Cel-Prea-Înalt, și rugăciunea ta să fie neîncetat către Hristos. Dacă nu-ți poți înălța duhul la cugetarea celor cerești, oprește-te la patimile lui Hristos și petrece lângă sfintele Lui răni. Cum vei alerga cu dragoste la prețioasele Lui răni, mare tărie vei simți în necazuri, nu-ți va păsa mult de disprețul oamenilor și nu-ți va veni greu să rabzi veninul defăimărilor lor.

Căci, vezi! și Hristos a fost disprețuit în lumea aceasta și în mijlocul celor mai mari batjocuri, a fost părăsit de prietenii și de rudele Sale. Hristos a voit să pătimească și să fie batjocorit; și tu să te plângi de niște suferințe mici? Hristos a avut vrășmași și pârâși mincinoși, și tu vrei să ai pe toți oamenii de prieteni și binefăcători? Cum va fi încununată răbdarea ta, dacă nu vei întâmpina împotriviri și necazuri? Dacă nu vrei să suferi nici un necaz, cum vei fi prietenul lui Hristos cel răstignit? Suferă deci, împreună cu Hristos și pentru Hristos, dacă vrei să împărățești împreună cu El.

Dacă numai o singură dată ai fi pătruns în inima Mântuitorului și dacă numai o scânteie din dragostea Lui s-ar fi coborât în inima ta, atunci puțin ți-ar păsa de câștigul sau de paguba de la oameni; dimpotrivă, te-ai bucura de ocara aruncată de ei asupra ta; căci dragostea pentru Domnul Iisus, te face să nu mai ții la tine însuți. Cine iubește pe Domnul Iisus și adevărul, cine are o viață lăuntrică, cine nu dă frâu slobod privirilor sale rele, acela poate oricând să-ți îndrepte inima spre Dumnezeu și, înălțându-se cu duhul mai sus de sine, să se odihnească și să se bucure în Domnul.

Cine știe să prețuiască lucrurile cum trebuie, și nu după cum le socotesc și le prețuiesc alții, acela este cu adevărat înțelept și a învățat această înțelepciune mai mult de la Dumnezeu decât de la oameni. Cine știe să ducă o viață lăuntrică și de aceea nu pune prea mare preț pe lucrurile dinafară, acela nu are nevoie de un anumit loc, nici de un anumit timp pentru a se desprinde (exercita) în evlavie. Omul dinlăuntru curând se reculege, pentru că el nu se lasă cuprins de lucrurile dinafară. Munca și treburile dinafară nu-l împiedică de pe calea credinței, ci le ia așa cum vin. Cine este bine așezat și bine rânduit înlăuntrul său, nu se tulbură de hărțuielile oamenilor. Atât este omul împiedicat și abătut de lucrurile din afară, cât preț au acelea în ochii săi.

Dacă lăuntrul tău ar fi cum trebuie, bun și curat, toate ți-ar sluji  spre bine și spre înaintare. Multe lucruri te tulbură și te supără numai pentru că nu ești mort pentru tine însuți și nu te-ai dezlipit de lucrurile pământești. Nimic nu pătează și nu zăpăcește atât de mult pe om ca iubirea necurată față de făpturi. Dacă n-ai mai pune preț pe mângâierile dinafară, ai putea privi cele cerești și te-ai putea bucura foarte mult înlăuntrul tău.

 „Urmând pe Hristos” de Thomas A. Kempis, Tipografia Miron Neagu – Sighișoara, 1944

Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here