”Dacă eşti sincer, nu te lasă Dumnezeu să greşeşti”

0
232
Translate in

despre cunoasterea voii lui Dumnezeu– Cum putem şti care e voia lui Dumnezeu cu noi, pentru ca nu cumva, din neştiinţă, să facem ceva care nu este după voia Lui ?

– Dacă eşti sincer, nu te lasă Dumnezeu să greşeşti. Sau, dacă greşeşti, te scoate Dumnezeu din greşeală.

– Ce să facem să ne menţinem în binele pe care-l voim şi să ne ferim de răul pe care nu-l voim, dar adesea îl facem?

În măsura în care te îmbunătăţeşti, se împuţinează relele. Ştiţi că, în Epistolele Sfântului Evanghelist Ioan, există cuvintele „născut din Dumnezeu”, şi zice că cel născut din Dumnezeu nu păcătuieşte. Să ştiţi că nu-s de părerea asta, conform căreia oamenii în fiecare clipă păcătuiesc. Nu-i adevărat. Nu fac păcate oamenii în fiecare clipă. Fac păcate care ţin mult sau au consecinţe îndelungate, dar păcate în fiecare clipă nu face nimeni. Vin câte unii la mine, la spovedit, şi spun: „Toate păcatele le-am făcut”. Eu zic: „Nu se poate, nu există niciun om care să facă toate păcatele”. „Ba eu pe toate le-am făcut!” răspund ei. Şi atunci eu, pentru că ştiu că omul e sărac sau nu are atât de multe posibilităţi materiale, zic: „Bani cu camătă ai dat?”, că-s puţini oamenii care fac păcatul ăsta. Zice: „Nu”. „Bine atunci, vezi că nu le-ai făcut pe toate? . Atunci zi-mi relele pe care le-ai făcut!”.

Sunt multe forme ale negativului vieţii omeneşti, nu numai păcatul. Ce-i păcatul? Păcatul este călcarea legii lui Dumnezeu cu deplină voinţă şi ştiinţă, adică tu ştii că nu trebuie să faci lucrul ăla şi-l faci, călcând voia lui Dumnezeu. Ăla-i păcat, dar nu toate negativele noastre sunt păcate. Există şi insuficienţe, există greşeli din nedesăvârşire, există nişte lucruri care nu-s de vinovăţia păcatului. Bineînţeles că şi de astea trebuie să scăpăm. în măsura în care te îmbunătăţeşti nu mai eşti propriu pentru rele. Ai ajuns – cum zice Sfântul Ioan Evanghelistul – ca, născut fiind din Dumnezeu, să nu mai poţi păcătui. Ajungi la starea de nepăcătuire, nu mai poţi păcătui.

– Cum să simţim învierea lui Hristos în noi?

– Pe măsura deschiderii sufletului spre înţelegerea lucrurilor sfinte ajungi să simţi. Nu există o metodă de a simţi învierea. Uite, acum, Sfânta Biserică ne-a dat posibilitatea unei pregătiri: cu post, cu rugăciune, cu milostenie, cu lupta împotriva păcatului. Toate astea ne ajută se ne sensibilizăm pentru înviere. Şi, în măsura în care ne-am sensibilizat, simţim învierea.

– Cum trebuie procedat?

– Foarte simplu. Meditezi, te gândeşti la păcatele pe care le-ai făcut, la insuficienţe, la tot negativul vieţii (dar nu să vii cu o listă de 20 de pagini acolo, să citeşti şi asta, şi asta). Când vin câte unii la mine şi-ncep să citească, le zic: „Măi, dacă vreau eu să ştiu astea, le citesc şi eu de unde le-ai citit tu sau de unde le-ai copiat tu. Tu spune ce ai de spus de la ultima Spovedanie sau, uite, te întreb eu! Nu mă interesează toate. Nu mă interesează că n-ai aprins candela. Nici n-am candelă. Asta înseamnă că mă duc în fundul iadului, dacă n-am.aprins candela?”. Sunt nişte lucruri aşa minore! De ce să te împovărezi? Să ştiţi că, în sine, credinţa noastră e o credinţă des-povărătoare, nu împovărătoare, că dacă am tuşit sau am strănutat am făcut păcat. Nu-i aşa! Păcatele din ziua de azi sunt cuvintele acestea, care se spun necuviincios, îmbrăcămintea asta, deoarece stau oamenii mai mult neîmbrăcaţi decât îmbrăcaţi, şi astea-s păcate neiertate. Vine ‘ câte cineva la spovedit şi eu întreb (pe fete): „Umbli vara în pantaloni scurţi?” „Păi, zice, mai umblu”. „De ce?”, întreb. „Că-i cald?” „Da’ Iu’ mama nu i-a fost cald?” Sau, dacă eşti mamă de copii, vrei să te ţină minte copiii aşa cum eşti, în pantaloni scurţi? Sunt nişte lucruri care, într-adevăr, trebuie înlăturate şi acelea-s, într-adevăr, păcate, dar sunt şi lucruri pe care nu trebuie să pui atâta accent.

Învierea lui Hristos, înnoirea  vieții noastre, Părintele Teofil Părăian

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here