Cuviosul Ambrozie de la Optina despre cauzele tristeţii

0
219

AmbrozieDacă vrei să scapi de tristeţe, nu-ţi lipi inimi de nimic şi de nimeni. Tristeţea provine din ataşamentul de lucrurile văzute. Dacă spui despre fratele sau sora ta ceva rău, chiar dacă este adevărat, tu vei purta în sufletul tău o rană ce nu poate fi vindecată. Poţi aduce la cunoştinţă greşelile altora numai în cazul când în inima ta există o singură intenţie: folosul sufletului ce a greşit.

Tristeţea vine din îngâmfare, când nu ni se face voia, când ceilalţi nu vorbesc despre noi aşa cum am vrea şi, de asemenea, vine din râvna de a depune eforturi peste puterile noastre. Omul este ca un gândac: când e cald ziua şi e soare, el zboară, se mândreşte şi bâzâie: „Toate pădurile şi luncile sunt ale mele!” Iar când soarele dispare, când vine frigul şi bate vântul, gândacul îşi pierde îndrăzneala, se lipeşte de o frunzuliţă zice: „Nu mă împinge jos!”

Neliniştea sufletească este simptomul mândriei ascunse şi demonstrează lipsa de experienţă şi de pricepere a omului.

Cuvinte de nădejde celor fără de nădejde, Ieromonah Benedict Stancu

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here