Cuvinte vii rostite de părintele Arsenie Papacioc – Femeia

0
111
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

Cuvinte vii rostite de părintele Arsenie Papacioc – Femeia

  • Femeia a fost foarte neglijată, a fost foarte devalorizată de mentalitatea omenească, iar asta este o enorm de mare greşeală! Femeia este o creaţie a lui Dumnezeu, cu totul, cu totul superioară, iar dovada o reprezintă Maica Domnului, o femeie! Femeile…, ele nasc, ele renasc, ele simt cu orice chip duhul acesta de relaţie cu Dumnezeu, în sfârşit, cu viaţa! Femeia are o putere de a iubi extraordinară, o putere de răbdare extraordinară şi de aceea le admir foarte mult!

our lady of mount carmel 903808 960 720

Bisericile sunt pline de femei, nu de bărbaţi! Majoritatea, destul de multe, fac nişte sacrificii grozave să vină la biserică, fiindcă nu sunt lăsate. Eram într-o întrunire duhovnicească şi un părinte aghiorit m-a întrebat: „Cum, sfinţia ta mărturiseşti femei?” Când am auzit eu lucrul ăsta, m-am înfipt în el: „Da’ cine te-a născut, domnule dragă, pe dumneata aşa deştept? Cine te-a născut? Te-au prins cumva cu aţa, cu undiţa pe baltă? Eşti produsul unui incubator cumva?”

I-am răspuns aşa cum i se cuvenea, l-am lovit pe toate părţile, fără teamă că o să-mi întoarcă răspunsurile… I-am vorbit atunci de valoarea femeii: „Trăiţi fără ele dacă puteţi! Dacă faceţi pe grozavii!” Dacă femeia este rea, este fiindcă bărbaţii au făcut-o rea. Dacă femeia se vopseşte, nu pentru ea se vopseşte, pentru bărbaţi. Nu-şi dă seama că pentru bărbaţi se falsifică, pentru ei se urâţeşte… Dar sacrificii femeia a făcut.

După ceva timp m-am întâlnit din nou cu părintele acela, mergea, trimis de ascultare, în Franţa, la o mănăstire de maici, să le mărturisească. Şi în sinea mea mi-am zis: „Uite, cuvioase, unde ai ajuns… ce bine eşti prins acum…”

Bărbaţii însă mai beau, se mai duc, se mai încântă, şi vă spun cu durere că încă se menţin în duhul celor 40 de ani de încleştare şi de tristeţe, încă se menţin şi-acum în ateismul lor… Li se pare că e foarte bine să trăieşti fără Dumnezeu, să nu ţi se ceară nimic, să poţi face ce vrei…

Femeia mii de ani a fost roabă, până a venit Hristos şi a pus-o în verticalitate, a pus-o în egalitate cu bărbatul sau mult mai sus decât bărbatul – femeia având harisme ce-l pot naşte pe Hristos în sufletul bărbatului. E puţin darul ăsta? Femeie înseamnă „împărăteasă dăruitoare”, pusă pe tron nu ca să domnească, ci pentru a-l admira pe cel ce a avut puterea să o ţină acolo. Femeia, pusă în adevăratele sale valori, începe să creeze, şi abia atunci se dăruieşte total, nu convenţional. De asta avem nevoie, de o dăruire totală, asta urmărim noi. Marea greşeală este deci că nu se pune în valoare femeia.

Voi, însă, femei a căror onoare este în mod inseparabil unită cu pudoarea şi cinstea, păstraţi-vă cu cinste gloria şi nu lăsaţi în vreun fel să se păteze curăţenia reputaţiei.

  • Zice Solomon: „Este vreme pentru toate, dar fiecare la vremea lor!”
Floarea stă în glastră; băiatul trebuie să umble să şi-o aleagă. Fata nu trebuie să bată cărările băiatului, ci băiatul să dea peste ea. Şi apoi, voi trebuie să preţuiţi foarte mult femeia. Ea este o creaţie a lui Dumnezeu extraordinară. Vă daţi seama ce puteri are o femeie să te scoată dintr-o stare amărâtă? Faptul că un bărbat ştie că acasă are parte de iubire desăvârşită îl face să muncească, să câştige războaiele, să-şi rezolve problemele. Este o mare Taină că sunt nişte bucurii care se imprimă în sufletele amândurora. Relaţia sexuală rămâne un lucru neînsemnat în comparaţie cu aceste bucurii. Să ştiţi că femeia nu gândeşte simplu. Chiar dacă nu e învăţată, ea are o putere de pătrundere deosebită, şi e mult mai realistă decât un bărbat. Ea are încă de azi un sentiment pentru ziua de mâine. Însă noi discutăm, raţionalizăm nişte lucruri, dar în iubire nu este nimic raţional.
  • Dar nu există femeie urâtă. Femeile sunt ca florile: toate sunt frumoase, dar fiecare în felul ei. Bărbatul trebuie să se aplece să o ia – adică să-i arate eleganţă, preţuire. Atunci floarea îşi arată şi mirosul şi calităţile ascunse, pentru că tu ai ştiut să răscoleşti adâncurile şi ai făcut din ea ceea ce nu ştia că este. Femeia trebuie preţuită, să ştiţi, pentru că mai întâi ne reprezintă o femeie în împărăţia cerurilor: Maica Domnului. Te cutremuri, ţi-e şi frică să vorbeşti comparând-o pe ea cu oamenii!
  • Femeia, dacă zici că-i slabă, totuşi, din momentul în care te-ai angajat să te numeşti soţ, nu te poţi numi soţ decât numai lângă o soţie. Trebuie să o pui pe tron, cu orice chip! Să nu se mai vadă în femeie numai un scop meschin sau un lucru de caznă.
  • [în 1964, puţin după eliberarea de la Aiud.]

Călătoream cu trenul, şi atunci am văzut şi eu, după atâţia ani de închisoare, că femeile poartă fustă scurtă. În compartimentul în care mă aflam au intrat două învăţătoare cu fuste scurte; una s-a aşezat chiar în faţa mea. Ele, când m-au văzut călugăr, m-au întrebat cu îndrăzneală ce părere am despre fustele scurte. Le-am spus şi eu: „Eu sunt călugăr şi până acum n-am mai văzut picioare de femeie mai sus de genunchi, dar n-am crezut niciodată că sunt aşa de urâte!”

Ochii prin care vedeam cerul

Alte articole aici.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here