Cuvinte vii rostite de părintele Arsenie Papacioc – curăţia; cunoaşterea

0
28

Cuvinte vii rostite de părintele Arsenie Papacioc – curăţia; cunoaşterea.
• Măsura de curăţire a inimii este măsura de izbucnire a simţirii către Dumnezeu.
• Când inima se va curăţi de patimi, atunci se va înflăcăra simţirea către Bunul Dumnezeu.

Cunoaşterea

• Cu privire la cunoştinţe, se dobândesc pe parcurs, de acum încolo. De aici mama, care naşte şi renaşte, îşi dă în primire băiatul: „Uite îl duc la şcoală, că a făcut şapte ani cu mine până acum.” Adică l-a învăţat conduita, l-a învăţat să se închine. Să ştiţi că mereu este bine să întrebi, pentru că se spune: „împărăţia cerurilor se ia întrebând (Pilde 11, 14).” Întrebarea este simplă, dar este foarte angajabilă, pentru că din întrebarea aceasta se înţelege că dumneavoastră vă puneţi problema, într-un mod adevărat.

• Dumnezeu ne-a făcut cu raţiune, cu voinţă liberă şi cu afecte; sigur că, facându-ne în felul ăsta, raţiunea funcţionează ca o antenă şi conduce lucrurile.

Dar Dumnezeu a vrut să arate în fiecare om un dumnezeu după har, să meargă pe linia mântuirii, iar raţiunea îl face pe om să se mulţumească cu ce a făcut; adică, încă o dată, tipic-tipic, şi la inimă nimic… Omul spune: „Am făcut canonul, iar de-acum sunt liber.” Ei bine, e o mare greşeală! Asta e raţiunea: mă linişteşte că am făcut, că am dres…

…Şi asta este o foarte mare greşeală, pentru că nu este un lucru de conţinut, pentru că nu sunt vocile lui Dumnezeu, pentru că nu sunt îngeri…

…Trebuie să precizez că pacea [e cea care] arată că acela moare cu nădejdea că se mântuieşte, că a apucat să vadă milostivirea divină asupra lui, nu pentru că a fost cutare sau cutare… Dumneavoastră să ştiţi că Dumnezeu poate să-l mântuiască pe om chiar şi pentru un singur gest de mare dragoste, de mare milă.

• Vă spun că omul nu e niciodată mulţumit cu ce a făcut şi pot să vă declar şi-aici, cu toate aparatele dumneavoastră de înregistrare dinainte, că încă nu sunt mulţumit de mine!…

Şi cu cât te apropii de munte, cu atât muntele este mai mare, ştiţi… Bineînţeles mă găsesc devale, departe… Dar mă găsesc în vale, departe, cu sâmburele acela de nădejde că muntele va veni la mine.

Ochii prin care vedeam cerul

Alte articole aici.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here