Cuvinte vii rostite de părintele Arsenie Papacioc – Cununia şi familia

0
35

Cuvinte vii rostite de părintele Arsenie Papacioc – Cununia şi familia
• Deşi spunem în rugăciunile Tainei Cununiei că femeia trebuie să se supună bărbatului, acesta din urmă trebuie să fie atent că i se spune, tot în aceeaşi rugăciune, că trebuie să o iubească. Dacă nu o iubeşte, nu o să-l asculte. Bărbatul, dacă nu ascultă de acest cuvânt, se face răspunzător de îndărătnicia femeii. Femeia însă să nu uite că supunerea în sine înseamnă mântuire. Iar dacă bărbatul este cap, femeia este inima, iar inima este făcută de Dumnezeu că să poată sta şi El în ea!

• Ca femeia bună nu e nimic mai bun, şi ca femeia rea nu e nimic mai rău. Deci trebuie cu orice chip să o faci bună.

• Iubirea leagă totul. Acesta e simbolul verighetei.
• Nu are nici un sens căsătoria doar pentru plăcere. Căsnicia înseamnă ajungerea în veşnicie.
• Femeia care se căsătoreşte – ea va naşte şi tot ea trebuie să renască copilul, prin educaţie.
• Nu putem accepta cu nici un chip la o femeie să facă avort, cu riscul de a-şi pierde credinţa ortodoxă. Nu-i vorba de faptul că a omorât un om, dar a ucis un om nebotezat. Mereu trebuie să ne întrebăm: ce-ar face Hristos în cazul acesta?

• Misiunea bărbatului este de a agonisi, a femeii de a cheltui în mod raţional. Că un proverb românesc spune: „Mai mult poate să care femeia cu poala din casă decât aduce bărbatul cu carul”. Casa şi averea le moştenim de la părinţi, dar o nevastă înţeleaptă este un dar de la Dumnezeu.

• Familia rămâne pedagogul cel mai bun.
• Faptele părinţilor, neastâmpărul lor, se răsfrâng asupra copiilor. Părinţii care au făcut împreunări nepermise, au făcut o serie întreagă de lucruri de păgânism, pentru că nu se căsătoresc cu scopuri înalte, ci pentru plăceri. Dar plăcerile nu sunt scopuri, sunt convenţionalităţi. Scopul este stimularea continuă reciprocă pentru mântuirea sufletelor. Pentru că, uite, se căsătoresc sau, mai bine zis, se împreunează, şi rămân însărcinate şi zămislesc copii în posturi, în sărbători; toate sunt nişte rânduieli care nu trebuie încălcate.

Rabdă Dumnezeu, se mai poate face şi îngăduinţă, că cei mai mulţi copii sunt sănătoşi, dar se nasc şi malformaţi: pentru păcatele părinţilor.

• Cu acest cuvânt, că „astăzi familiile trec prin momente dificile”, nu prea sunt de acord. Pentru că, atunci când trăieşti prezentul, nu mai poţi să vezi defecţiunile în acţiune, vezi numai perfecţiunile.
• Condiţiile de întemeiere a unei familii sunt la fel, în orice moment istoric. Există amănunte de care trebuie să ţinem seama, precum sărăcia, dar asta nu împiedică valoarea trăiniciei unei familii, pentru că iubirea îmbogăţeşte orice.

• Frumuseţea se mai schimbă, dar trebuie să rămână mai departe frumuseţea creştină din fiecare, pentru flecare.

Asta e verigheta care se şi dă: iubirea celuilalt către celălalt. Adică iubirea care nu are început, nici sfârşit – asta ar fi semnificaţia verighetei.
• Familia este locul în care înveţi primii paşi în viaţă, acolo te formezi ca om în cei şapte ani de-acasă. Apoi, şcoala şi biserica îţi desăvârşesc educaţia. Este foarte important ca un copil să aibă ambii părinţi care să-l îndrume. Tatăl îi asigură traiul, îl ocroteşte şi-l poate învăţa multe. Mama îl hrăneşte, îl îngrijeşte când e bolnav, îi dă balsam pentru sufletul rănit, sădeşte în copil încrederea în viitor. „Mama naşte, mama renaşte.”

• Iubirea fără Hristos nu are nici un gust.

Şi mai mult vă spun că iubirea se consumă şi nu mai are acel gust, în care să vezi în fiecare clipă o veşnicie întreagă, alături de celălalt. Nu mai are gust, pentru că este fără Dumnezeu. Dar dacă este cu Dumnezeu, atunci este prospeţime în fiecare clipă şi nu există derapaje… Mireasa intră fecioară în biserică la Taina Cununiei, fecioară rămâne toată viaţa – chiar după ce naşte prunci – şi mirele la fel, bineînţeles doar dacă sunt şi rămân în Hristos. Nimic nu se poate concepe fără Dumnezeu.

Ochii prin care vedeam cerul

Alte articole aici.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here