Cuvinte vii rostite de părintele Arsenie Papacioc – Copiii

0
87

Cuvinte vii rostite de părintele Arsenie Papacioc – Copiii
• – Cum să ne creştem copiii?
– Să-i creşteţi să se mântuiască. Ca metodă, tot blândeţea rămâne cea mai bună, pentru că, folosind asprimea, copilul te ascultă de frică şi prinde numai în piele învăţătura ta. Dar dacă te porţi blând cu el: „Copilul tatii, copilul mamii, uite aşa…”, el ascultă.

Dar înregistrează şi el – poată să facă şi nebunii -, el a înregistrat de la tine un cuvânt, care nu l-a înregistrat prin asprimea ta, ci prin blândeţea ta.

Cu alte cuvinte, copiii mei să mă asculte şi după moartea mea, pentru că el rămâne: „Uite, Doamne, ce spunea mama şi tata!” Dar dacă te-ai purtat aspru cu el, a miorlăit, l-a durut şi nu te ascultă. Deci, ca metodă, tot blândeţea! Dar asta nu înseamnă să nu le împletim, ci să fie şi un pic de asprime, pentru că el doreşte să împlinească numai ce vrea el, nu ceea ce trebuie.

Foarte important este şi să-i dai exemplu de viaţă (Cuvinte vii rostite de părintele Arsenie Papacioc – Copiii)

Pentru că el ştie să vorbească, nu l-ai învăţat tu să vorbească, dar te-a auzit pe tine vorbind în casă şi a învăţat şi el. Şi-ţi învaţă şi faptele tale. Deci, să fii exemplu, acesta e cel mai mare lucru. Iar pentru tineri, să luptăm în şcoli pentru ora de religie.
• Când eram copil eram singurul din sat care mergeam la biserică. Nici babă, nici bărbat, doar eu. Şi s-a auzit o vorbă prin sat că zicea preotul: „Unul singur vine la biserică şi nici ăla nu stă până la sfârşit!” Eu credeam că atunci când iese preotul cu Sfintele Daruri se termină slujba, şi de aceea plecam acasă. După ce am auzit ce a spus preotul, pentru că ştiam că de mine spune, nu am mai plecat din biserică decât după ce pleca preotul. Preotul ieşea întâi şi ieşeam şi eu după el.

• Un băiat din America, minor, era condamnat la moarte.

Se vede că făcuse ceva grav, dacă primise pedeapsa asta. în timpul procesului, ultimul lui cuvânt de apărare a fost: „Nu am avut mamă!”.
• Copilul trebuie învăţat să spună ce s-a întâmplat la şcoală şi părinţii să îndrepte cu orice chip greşeala enormă pe care a făcu-o un pedagog. Sunt mai puţini copii care spun: „Eu fac aşa pentru că m-a învăţat profesorul!”, însă aproape toţi spun: „Aşa m-a învăţat tata sau mama”. Pentru că aici e dragostea simţită de toţi, din partea tuturor.

• Mama te-a născut, ţi-a dat lapte… şi te-a învăţat să te închini. Sau nu te-a învăţat…

De la familie pleacă această mică cultură a duhului şi ea are cel mai important rol în viitorul nou-născutului. După ce a mai crescut, copilul merge cu părinţii la biserică. Un tată s-a dus cu copilul la biserică şi îi arăta sfinţii zugrăviţi în frescă şi îi spunea: „Uite, sfinţii şi Doamne-Doamne.” Şi a apărut preotul din altar, la care copilul a exclamat: „Tată, uite un Doamne- Doamne viu”. Un copil!

Ochii prin care vedeam cerul

Alte articole aici.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here