Cuvinte vii rostite de părintele Arsenie Papacioc – Bucuria

0
98

Bucuria
• Ce bine este să fim mereu cu inima veselă! Aceasta înfrânge cel mai sigur dorinţa cea dintâi a diavolului de a ne despărţi de viaţa noastră, care este Bunul Dumnezeu. Rămâi lângă Maica Domnului.
• Vă pomenesc mereu gândindu-mă smerit la bucuria supraomenească din cer.
• Mergeţi mereu pe o linişte sufletească mulţumind lui Dumnezeu pentru toată orânduirea de sus care o face cu noi toţi. Şi ce bine este a te lipsi de ceea ce trece repede şi a te lipi de ceea ce rămâne în bucuria veşnică!

• Recomand o nesfârşită veselie în ascunsul tău, că aceasta mărturiseşte că eşti cu Iisus Hristos în inima ta şi-n respiraţia ta. Inima ta va vibra mereu o rugăciune fără cuvinte.

Recomand o stare de stăpân asupra ta [însuţi] şi de veselă liniştire, chiar dacă te-ai noroit, căci, oricare ar fi motivul unei întristări descurajatoare, ea este numai şi numai de la diavolul.
• Sunt, frate creştine, crede-mă, două feluri de bucurii, care nu se pot uni. Tu nu te vei putea a te bucura aici pe pământ cu plăceri trecătoare şi vinovate, şi în cer a împărăţi cu Iisus Hristos.
• Învaţă să ai totdeauna un zâmbet ascuns în inima ta.

• O stare de veselie e o stare de creaţie, de existenţă duhovnicească, de cunoaştere şi de recunoaştere. Starea de veselie te destinde, te face să îţi întinzi aripile şi să zbori. Starea de întristare – „Velerim şi veler, Doamne’’… – asta mi-e soarta şi pun capul în pământ ca struţul…

• Eu recomand o stare de veselie interioară, lăuntrică, din inimă, ceea ce înseamnă o rugăciune neîncetată. O stare de veselie adevărată, degajată de problemele vieţii, ale unuia şi ale altuia. O stare de veselie cu orice chip. Dacă-i întristare, se clocesc ouăle diavolului. Este o stare de absenţă, de întunecare.

• Să fiţi veseli. Dragă, eu vă spun cu toată siguranţa: ori şi ori şi oricare ar fi motivul unei întristări sau al unei mâhniri, este numai de la draci! N-avem alte motive.

Dacă îţi creează starea aceasta de agitaţie, de tristeţe, repet, îşi face cuib satana şi-şi cloceşte ouăle; nu mai poţi iubi, nu mai poţi vedea cu perspicacitate niţel în viitor, cu raţiunea pe care ţi-a dat-o Dumnezeu, nu mai poţi, pentru că tu eşti trist. Adică nu eşti în stare de nimic – o stare drăcească foarte greu de suportat. Când sunteţi trişti, gândiţi-vă la lucrul acesta: „Stai, că este ceva drac aici!” Şi nu acceptaţi.

Ochii prin care vedeam cerul

Alte articole aici.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here